Marea Caspică: este o mare, un lac sau niciuna dintre aceste variante? Care sunt interesele din jurul său

Marea Caspică este considerată a fi cel mai mare lac din lume, poziţionat la gradinţa dintre Europa și Asia și este numit mare datorită dimensiunilor sale foarte mari. Dar până la urmă este o mare sau un lac? Sau niciuna dintre aceste variante? Poate părea o întrebare banală, dar răspunsul are, de fapt, implicații reale pentru statele din jurul acestui imens corp de apă.

Marea Caspică este cea mai mare masă de apă continentală din lume, dar, din cauza anumitor particularități, nu există un acord asupra faptului dacă este într-adevăr o mare sau, de fapt, un lac al naibii de mare.^[sursa]

Oceanul… Caspic?

Marea Caspică este situată într-un punct dintre Europa și Asia și este împărțită între mai multe state, printre care Azerbaidjan, Iran, Kazahstan, Rusia și Turkmenistan.

Apa se întinde pe o distanță de 1.200 km și are o suprafață de aproximativ 371.000 de kilometri pătrați. Lungimea liniei de țărm a Mării Caspice se estimează ca fiind de 6.500 – 6.700 km; până la 7.000 km dacă sunt luate în considerație și insulele. Pe cea mai mare parte a teritoriului, malurile Mării Caspice sunt joase și netede.

Acest lucru îi conferă o suprafață care este mult mai mare decât suprafaţa României, care este de 238.397 km².

Conform surselor antice grecești și persane, mărimea uriașă a acestei întinderi de apă sugera că este vorba despre un ocean, ceea ce a contribuit la denumirea sa. Acest argument este întărit și de faptul că are o salinitate ridicată (conținut de sare), deși mai mult în sud decât în nord, unde apa dulce intră dinspre râul Volga.

În plus, apa devine mai adâncă pe măsură ce înaintăm spre sud. Și acesta este un contrast destul de puternic. În partea de nord, apa poate coborî până la adâncimi de aproximativ 5-6 metri, dar în sud, apa poate coborî până la o adâncime uluitoare de 1.000 de metri.

Lacul Caspic

Toate aceste caracteristici vă pot face să credeți că descriem cu siguranță o mare, dar este într-adevăr un caz delicat. Marea Caspică are câteva trăsături unice care ne încurcă puțin. În primul rând, este vorba de faptul că este complet fără ieșire la oceanul planetar și se află foarte mult în interiorul continentului. Singura cale de acces la ea, prin apă, este râul Volga, care traversează Rusia, precum și câteva canale care o leagă de Marea Neagră, Marea Baltică și Marea Azov.

Deși are un conținut ridicat de sare, aceasta nu provine din largul mării și este de fapt alimentată cu apă dulce din mai multe râuri, altele decât Volga, inclusiv Ural și Kura. Dar, din nou, în ciuda acestui flux constant de apă dulce, marea menține un nivel mediu de salinitate de aproximativ 12‰. Acest lucru înseamnă că apele sunt mai sărate decât apa dulce, dar mult mai puțin decât o mare obișnuită, care are de obicei un nivel de salinitate de aproximativ 35‰.

Aceste calități unice au făcut, de asemenea, din Marea Caspică un habitat pentru diverse specii care s-au adaptat la condițiile sale salmastre. Printre acestea se numără sturionul caspic, ale cărui ouă formează mult căutatul caviar. Apoi, mai există și foca caspică, cu aspect adorabil, care se găsește doar în jurul acestor ape și este cel mai mic membru al familiei focilor fără urechi.

Cu toate acestea, Marea Caspică este amenințată de poluare și de pescuitul excesiv. Și aici intervine problema definiției.

Resursele bogate și geopolitica tulbură apele din Marea Caspică

De la căderea Uniunii Sovietice, în anul 1991, Marea Caspică a devenit o problemă geopolitică cheie pentru statele din jur, datorită prezenței resurselor de petrol și gaze în apele sale și în jurul acestora. Fiecare stat a fost implicat în diverse dispute în curs de desfășurare cu privire la apele teritoriale și la trasarea zonelor de excludere, toate acestea desfășurându-se în detrimentul mediului.

Fiecare stat a investit sume semnificative de bani în exploatarea resurselor naturale din zonă în scopuri economice proprii. În orice moment, navele de patrulare ale diferitelor state pândesc de-a lungul granițelor convenite ale porțiunilor de apă care le-au fost alocate pentru a-și proteja interesele.^[sursa]

În același timp, comunitățile locale de pescari și industria turistică continuă să facă comerț și să opereze pe apele care le asigură mijloacele de trai.

Acesta este motivul pentru care problema complicată a clasificării, dacă Marea Caspică este de fapt o mare sau un lac, este semnificativă. În lipsa unui acord oficial recunoscut la nivel internațional cu privire la această chestiune, problemele geopolitice au fost lăsate să se desfășoare în moduri mai tradiționale, inclusiv prin coerciție și negocieri conduse de politici de putere, mai degrabă decât de legile internaționale.

Cu toate acestea, dacă statele s-ar implica mai mult în cadrul comunității internaționale, o definiție a Mării Caspice ca fiind o mare legitimă ar permite ca apele să fie protejate în temeiul acelorași instrumente internaționale care protejează oceanele lumii, precum și împărțirea drepturilor și responsabilităților pentru explozia, protecția și gestionarea ecosistemelor marine.

Din păcate, statele riverane Mării Caspice s-au retras din ce în ce mai mult din convențiile internaționale în ultimii ani, de fapt chiar mai mult decât imediat după căderea Uniunii Sovietice.