Ritmul cardiac ar putea prezice dacă ești sau predispus să devii un infractor

Un studiu publicat în anul 2015 a dezvăluit o legătură curioasă între ratele de infracțiuni și răniri neintenționate la bărbați și o frecvență cardiacă scăzută în repaus. Cumva, ritmul cardiac ar putea prezice predispoziţia unei persoane la a comite infracţiuni.

Acum, un studiu similar realizat pe femei a descoperit cam aceeași asociere, amintindu-ne că asumarea de riscuri nu se limitează la un singur gen.

Cercetătorii din SUA, Suedia și Finlanda au urmărit dosarele penale a 12.499 de femei timp de 40 de ani și au descoperit că cele cu un ritm cardiac scăzut în stare de repaus aveau o probabilitate ușor mai mare de a fi condamnate pentru o infracțiune fără violență.^[sursa]

Este important de menționat că acest lucru nu înseamnă neapărat că femeile cu ritm cardiac scăzut vor deveni probabil criminale.

Cercetătorii au observat, de asemenea, că aceste femei au avut tendința de a suferi mai multe leziuni neintenționate. Se sugerează că o activitate mai scăzută a sistemului nervos autonom, care reglează funcțiile automate ale corpului, cum ar fi ritmul cardiac, ar putea face ca oamenii să fie mai predispuși să caute senzațiile tari și să își asume anumite riscuri.

Ritmul cardiac ar putea prezice dacă o persoană este sau nu predispusă la comiterea de infracţiuni

„Excitația autonomă mai scăzută este un corelativ bine cunoscut al infracțiunilor penale și al altor comportamente de asumare a riscurilor la bărbați, dar puține studii au investigat această asociere la femei. Constatările raportate au implicații potențiale pentru predicția viitoarelor infracțiuni comise de femei.”, au scris criminologul Sofi Oskarsson de la Universitatea Orebro din Suedia și colegii săi în lucrarea publicată.^[sursa]

Prevenirea criminalității implică adesea analizarea factorilor sociali, împreună cu personalitatea oamenilor, și rareori luarea în considerare a factorilor biologici, cum ar fi funcționarea sistemului nostru nervos. Dar Sofi Oskarsson și echipa de cercetare au vrut să vadă dacă există o legătură între ritmul cardiac al femeilor și comportamentul lor.

Cercetătorii au urmărit 12.499 de femei care s-au înrolat în armată în jurul vârstei de 18 ani, unde, în urma unor examene fizice, le-au înregistrat ritmul cardiac și tensiunea arterială. Apoi au urmărit orice condamnări penale sau răni neintenționate pe care aceste femei le-au avut timp de până la 40 de ani.

Cercetătorii au descoperit că femeile cu cele mai scăzute ritmuri cardiace în repaus – sub 69 de bătăi pe minut (BPM) – aveau cu 35% mai multe șanse de a fi condamnate pentru o infracțiune, în comparație cu cele cu ritmuri cardiace de peste 83 BPM.

A existat, de asemenea, o asociere semnificativă între a avea o frecvență cardiacă sub 69 BPM și o condamnare mai mare pentru infracțiuni non-violente, în comparație cu cele cu o frecvență cardiacă de peste 83 BPM. Această legătură nu s-a aplicat atunci când au fost luate în considerare doar infracțiunile violente.

O analiză a tensiunii arteriale sistolice (TAS) – adică presiunea exercitată de sânge asupra vaselor în timpul contracţiei inimii – și a condamnărilor penale a constatat că cei cu cea mai mică TAS (113 mmHg sau mai mică) aveau un risc cu 26% mai mare de a comite orice infracțiune, comparativ cu cei cu cea mai mare TAS (134 mmHg sau mai mare). În alte intervale între aceste două extreme, au existat puține asocieri semnificative între o TAS mai mare sau mai mică și infracțiuni.

Faptul de a avea o frecvență cardiacă mai scăzută a fost, de asemenea, legat de un risc mai mare de tratament sau de deces ca urmare a „leziunilor neintenționate”, ceea ce exclude lucruri precum automutilarea sau accidentele de mașină.

„Constatarea noastră că o frecvență cardiacă în repaus mai scăzută a fost asociată cu un risc ridicat de leziuni neintenționate în rândul femeilor recrutate este notabilă. în lumina dovezilor anterioare că o frecvență cardiacă în repaus mai scăzută este, de asemenea, asociată cu o tendință de a se angaja în sporturi extreme, cum ar fi parașutismul, și cu locuri de muncă riscante, cum ar fi activitatea de dezamorsare a bombelor.”, mai scrie echipa de cercetare în studiu.

Potrivit cercetătorilor, ar trebui să fim precauți atunci când interpretăm aceste constatări, deoarece este posibil ca femeile militare voluntare să nu reprezinte cu exactitate populația generală.

Într-o analiză separată, Sofi Oskarsson și colegii săi au comparat ratele infracționalității și ale rănilor neintenționate în eșantionul de recruți cu un eșantion de 1.714.152 de femei non-conscrise (cele care nu s-au oferit voluntar pentru serviciul militar). Femeile din cadrul serviciului militar au fost mai predispuse la accidente, în timp ce, în schimb, au avut rate de criminalitate mai mici în general decât grupul de femei non-conscrise.

În cazul în care studii ulterioare și mai ample confirmă aceste constatări, ele ar putea să ajute cercetătorii să înțeleagă factorii biologici care influențează persoanele care comit infracțiuni, astfel încât să se poată dezvolta tactici mai bune pentru a le satisface nevoile și, poate, pentru a le descuraja să recurgă la comportamente antisociale.

„În timp ce aceste rezultate merită să fie reproduse, constatările indică faptul că o excitație autonomă redusă, indexată în special de o frecvență cardiacă în repaus mai mică, ar putea avea potențialul de a servi drept predictor al infracțiunilor penale nu numai la bărbați, așa cum au sugerat studiile anterioare, ci și la femei.”, mai arată autorii studiului.