Originea cometelor. De unde vin cometele şi de ce sunt aceste corpuri îngheţate, ajungând la -270°C

Cu siguranţă, fiecare dintre noi a auzit de comete, asteroizi şi alte corpuri cereşti care bântuie nestingherite prin Univers. Unii dintre cei pasionaţi le şi urmăresc, iar cei mai norocoşi ajung chiar să le observe direct pe cer. Dar de unde vin cometele şi care este originea acestor corpuri cereşti îngheţate?

Cometele, aceste corpuri cerești misterioase și fascinante, au captivat imaginația oamenilor de-a lungul istoriei. Adesea numite “stele cu coadă”, cometele sunt cunoscute pentru aparițiile lor spectaculoase pe cer și pentru călătoriile lor îndelungate prin spațiul cosmic.

Originea cometelor

Cometele sunt relicve antice ale formării sistemului solar, rămășițe ale materiei primordiale din care s-au format planetele. Aceste corpuri cerești se nasc în regiunile cele mai reci ale sistemului nostru solar, în două zone principale: Centura Kuiper și Norul Oort.

Centura Kuiper este o zonă plină de obiecte înghețate, situată dincolo de orbita lui Neptun, unde se crede că se află mii de comete potențiale. 

Norul Oort, pe de altă parte, este o sferă uriașă de comete înghețate care înconjoară sistemul solar la o distanță de până la 100.000 de unități astronomice (U.A.) faţă de Soare. Acest “rezervor” de comete este considerat a fi sursa principală a cometelor cu perioade lungi, care vizitează interiorul sistemului solar la intervale neregulate, uneori de mii sau chiar milioane de ani.

Până acum, au fost observate în jur de 7.000 de comete, iar numărul lor crește în mod constant pe măsură ce acestea sunt descoperite. Cu toate acestea, aceasta reprezintă doar o mică parte a populației totale de comete, estimându-se că, în sistemul solar exterior, ar exista până la un trilion de comete.

De unde vin cometele

Cometele își încep călătoria spre Soare din aceste regiuni îndepărtate, trase de gravitația acestuia. Pe măsură ce se apropie de Soare, cometele încep să se încălzească, iar materialele volatile de pe suprafața lor se sublimează – trec direct de la starea solidă la cea gazoasă – creând o nebulozitate gazoasă care înconjură nucleul cometei, un fel de atmosferă efemeră cunoscută sub numele de coma (coamă). Această coma poate deveni destul de extinsă, uneori chiar mai mare decât Jupiter.

De ce sunt cometele corpuri înghețate

Partea solida a cometelor este formată dintr-un nucleu mic, întunecat, construit din compuși organici și gaz înghețat, având o temperatură de până la -270 °C. Nucleul unei comete este un conglomerat de gheață, praf și compuși organici, care pot include monoxid de carbon, metanol, etanol, acid cianhidric și etan. 

Diametrul nucleului la intrarea cometei in sistemul solar poate fi de la 100 de metri până la 40 de kilometri. Temperaturile extrem de scăzute din spațiul interstelar asigură că aceste materiale rămân în stare înghețată până când cometa se apropie suficient de Soare pentru a se încălzi.

Atunci când cometa se află la distanță mare față de Soare, nucleul are temperaturi foarte scăzute, gazele păstrându-se în stare solidă în interiorul nucleului. În aceste cazuri, cometele mai sunt numite și „bulgări de zăpadă murdară”, deoarece mai bine de jumătate din compoziția lor este gheață.

În apropierea Soarelui, întreaga materie gazoasă este volatilizată, dar o parte din nucleu, protejat de un strat de pulbere rău conducător de căldură, rămâne solid.

Fenomenul spectaculos al cometelor şi care este soarta lor

Pe măsură ce cometele se apropie de Soare, coama lor devine mai luminoasă, iar radiația solară și vântul solar împing materialele sublimează departe de nucleu, formând coada caracteristică a cometelor.

Această coadă, care poate fi alcătuită din particule de praf și gaze ionizate, se întinde adesea pe milioane de kilometri în spațiu, orientată întotdeauna în direcția opusă Soarelui. Căldura Soarelui forțează nucleul de gheață să se topească.

Astfel apar jeturi de gaz și praf, lungi de zeci de mii de kilometri. Coada cometei poate fi dreaptă sau curbă, unică sau multiplă. De multe ori cometele prezintă două cozi. Una este alcătuită din praf, iar alta este formată din gaze. Coada formată din praf devine vizibilă deoarece reflectă lumina solară, pe când coada gazoasă este vizibilă datorită gazelor ionizate din care este alcătuită. Particulele de praf dau aureolei o culoare alb-gălbuie, iar gazele ionizate conferă cozii o nuanță albăstruie sau verde.

Evoluția obișnuită a unei comete presupune pierderea treptată a gazelor, în final rămânând numai nucleul de rocă: cometa se transformă în asteroid.

După 100-200 de treceri la periheliu cometa pierde gazele și elementele ușoare volatile, devenind o cometă bătrână. Nucleul cometelor se poate fragmenta, în special când acestea trec în apropierea Soarelui sau a unei planete. Astfel, din nucleu se pot desprinde fragmente foarte mici de material, formând astfel meteoriţi.

Când dezintegrarea survine brusc, cometa, devenită asteroid, se prabușește pe o planetă sau pe Soare. De asemenea este posibil ca o cometă să fie aruncată în afara Sistemului Solar datorită interacțiunii cu un alt corp ceresc, de exemplu cu o planetă, în special cu Jupiter.

Cometele și istoria umanității

Cometele au jucat un rol important în istoria și cultura umanității. În antichitate, apariția unei comete era adesea interpretată ca un semn divin sau un prevestitor al unor calamități sau evenimente importante, chiar dacă nu era cunoscută originea cometelor.

Filosoful renascentist Girolamo Cardano afirma că atunci când o cometă cade în apropiere de Saturn ar anunța ciumă, secetă și trădări; când ar cădea pe lângă Jupiter ar prevesti revoluții; aproape de Marte ar semnifica războaie; aproape de Soare, calamități pe tot globul; aproape de Lună, inundații; aproape de Venus, moartea nobililor; aproape de Mercur, un număr mare de nenorociri.

Apariția unei comete a provocat și teama că ar putea să lovească Pământul. Coliziunea cu un nucleu ar putea avea efecte catastrofale în lumea întreagă, dar probabilitatea ca un astfel de eveniment să se întâmple este foarte mică.

În epoca modernă, studiul cometelor a oferit oportunități valoroase pentru înțelegerea originilor sistemului solar și a condițiilor primordiale din care a apărut viața pe Pământ.

Explorarea cometelor

În ultimele decenii, misiuni spațiale precum Rosetta a Agenției Spațiale Europene și Deep Impact a NASA au oferit o privire detaliată asupra structurii și compoziției cometelor. Aceste misiuni au reușit să aterizeze pe comete și să colecteze date prețioase care au schimbat modul în care înțelegem aceste corpuri cerești enigmatice.

Cometele rămân unele dintre cele mai captivante și studiate obiecte din cosmos. Fiecare apariție a unei comete este un spectacol cosmic unic, o fereastră către trecutul îndepărtat al sistemului nostru solar și un memento al vastității și frumuseții Universului în care trăim. Pe măsură ce tehnologia noastră avansează, continuăm să descoperim mai multe despre aceste “stele cu coadă” și locul lor în povestea cosmică.