Dacă un asteroid ar ameninţa Pământul, ar putea fi distrus cu o armă nucleară?

Dacă un asteroid ar ameninţa Pământul, distrugerea sa cu o armă nucleară reprezintă ar părea cea mai la îndemână soluţie pentru salvarea planetei. Acesta este un scenariu care a fost explorat de multe ori în filme și cărți SF, dar care ar putea fi și o opțiune reală într-o astfel de situaţie. Însă, ce s-ar întâmpla în realitate dacă am folosi o astfel de metodă pentru a ne apăra de un impact catastrofal?

Dacă un asteroid ar ameninţa Pământul, ar putea fi distrus cu o bombă nucleară?

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să luăm în considerare mai mulți factori, cum ar fi dimensiunea, compoziția, forma, viteza și traiectoria asteroidului, precum și tipul, puterea, locația și momentul detonării armei nucleare. Toți acești factori vor influența efectele exploziei asupra asteroidului și asupra Pământului.

Unul dintre cele mai importante aspecte este dimensiunea asteroidului. Cu cât este mai mare, cu atât este mai greu de distrus sau deviat. Potrivit unui studiu din anul 2016, un asteroid cu diametrul de 300 de metri ar putea fi distrus cu o armă nucleară de 300 de kilotone (echivalentul a 20 de bombe de la Hiroshima) dacă ar fi detectat cu cel puțin 30 de zile înainte de impact. În schimb, un asteroid cu diametrul de 1 kilometru ar necesita o armă nucleară de 18 megatone (echivalentul a 1200 de bombe de la Hiroshima) și ar trebui detectat cu cel puțin un an înainte de impact.^[sursa]

Compoziția asteroidului este, de asemenea, foarte importantă. Asteroizii pot fi de mai multe tipuri, în funcție de conținutul lor de metale, roci sau gheață. Unii asteroizi sunt solizi, alții sunt fragmentați, în timp ce alții sunt formați din două sau mai multe corpuri care orbitează unul în jurul celuilalt. Compoziția asteroidului va determina cât de mult va fi afectat de radiația și șocul exploziei nucleare. Un asteroid metalic va fi mai rezistent decât unul stâncos sau ghețos, iar un asteroid fragmentat va fi mai ușor de spart decât unul solid.

Forma asteroidului va influența și ea modul în care va reacționa asteroidul la explozie. Un asteroid sferic va avea o suprafață uniformă, care va absorbi radiația şi şocul în mod egal. Un asteroid neregulat va avea o suprafață neuniformă, care va reflecta sau va refracta radiația în mod diferit. Acest lucru va duce la o distribuție inegală a forței de ablație, care este forța generată de vaporizarea suprafeței asteroidului sub efectul radiației. Forța de ablație este cea care poate devia asteroidul de la traiectoria sa inițială, dacă este aplicată în direcția potrivită.

Viteza și traiectoria asteroidului sunt, de asemenea, esențiale pentru a calcula momentul optim al detonării armei nucleare. Cu cât asteroidul se mișcă mai repede, cu atât este mai dificil de interceptat și de deviat. Cu cât asteroidul este mai aproape de Pământ, cu atât este mai mică fereastra de timp disponibilă pentru a acționa. În plus, traiectoria asteroidului va determina unghiul de impact, care va afecta zona și severitatea daunelor produse pe Pământ. Un impact perpendicular va produce un crater mai adânc și mai larg, iar un impact oblic va produce un crater mai lung și mai îngust.

Tipul, puterea, locația și momentul detonării armei nucleare sunt factori care depind de decizia și capacitatea umană.

Este o idee bună distrugerea asteroidului?

Există două modalități principale de a folosi o armă nucleară împotriva unui asteroid: distrugerea sau devierea. Distrugerea presupune detonarea armei nucleare la suprafața sau în interiorul asteroidului, cu scopul de a-l sparge în bucăți mai mici, care vor arde în atmosferă sau vor produce impacturi mai puțin severe. Devierea presupune detonarea armei nucleare la o distanță de asteroid, cu scopul de a-i schimba viteza și direcția, astfel încât să rateze Pământul.

Distrugerea unui asteroid cu o armă nucleară poate părea o soluție simplă și eficientă, dar are și dezavantaje. În primul rând, nu este ușor să se plaseze o armă nucleară la suprafața sau în interiorul unui asteroid, deoarece acesta poate avea o orbită neregulată, o rotație rapidă sau o compoziție necunoscută. În al doilea rând, nu este sigur că o armă nucleară va reuși să distrugă complet asteroidul, deoarece acesta poate fi prea mare, prea solid sau prea rezistent. În al treilea rând, distrugerea asteroidului poate crea alte probleme, cum ar fi fragmente care pot rămâne pe o orbită periculoasă, radiații care pot contamina spațiul sau Pământul, sau efecte climatice periculoase cauzate de praful și gazele eliberate în atmosferă.

„Dacă avem suficient timp de la avertizare, am putea să lansăm un dispozitiv nuclear, trimițându-l la milioane de kilometri distanță către un asteroid care se îndreaptă spre Pământ. Am putea apoi să detonăm dispozitivul și să deviem asteroidul, menținându-l intact dar oferindu-i o împingere controlată departe de Pământ, sau am putea să dislocăm asteroidul, sfărâmându-l în fragmente mici și rapide care ar trece, de asemenea, pe lângă planetă.”, a declarat cercetătoarea Mary Burkey, de la Laboratorul Național Lawrence Livermore (LNLL).

Echipa de cercetare din cadrul LNLL realizează simulări complexe privind distrugerea sau devierea unor potenţiali asteroizi care ar ameninţa Pământul, iar cercetările lor privind depunerea de energie cu raze X și ale ablației materialelor rezultate sunt esențiale pentru a prezice eficiența unei misiuni de deviere sau distrugere nucleară.

Deşi există tehnologia necesară pentru punerea în aplicare a unui plan de apărare într-un astfel de caz, să sperăm că nu va fi nevoie de utilizarea acesteia. De asemenea, probabilitatea unui impact major al unui asteroid în timpul vieții noastre este redusă, nefiind identificat vreun un asteroid care să ameninţe în mod real Pământul.