Srinivasa Ramanujan a fost un matematician indian considerat a fi unul dintre cei mai mari matematicieni ai secolului al XX-lea. Deşi nu avea studii formale, a obținut rezultate deosebite în domeniul analizei matematice, teoriei numerelor, seriilor infinite și fracțiilor continue, impresionând întreaga lume cu povestea sa.
Copilăria şi educaţia lui Ramanujan
Ramanujan s-a născut în data de 22 decembrie 1887, într-o familie săracă din Erode, Tamil Nadu, India Britanică. A fost un copil precoce și a arătat un interes timpuriu pentru matematică. La vârsta de 12 ani, a început să studieze singura carte de matematică pe care o avea la îndemână, un manual de algebra elementară.
La vârsta de 14 ani, Ramanujan a descoperit formula lui Euler însă avea apoi să fie indispus la aflarea faptului că aceasta fusese deja publicată cu mult timp înainte.
La vârsta de 16 ani, Ramanujan a făcut cunoștință cu lucrarea în două volume a matematicului George Shoobridge Carr, denumită „A Synopsis of Elementary Results in Pure Mathematics”, care conținea 6.165 teoreme și formule matematice, dar fără dovezi și explicații.
Tânărul, care nu a avut nici acces la universități, nici vreo posibilitate de comunicare cu matematicieni, a studiat volumele, astfel creându-și un mod specific de gândire și o metodă individuală de rezolvare a problemelor. Această carte concisă ar fi avut un impact nefericit asupra modului în care Ramanujan și-a scris concluziile mai târziu, deoarece scrierile sale au inclus prea puține detalii pentru ca mulți oameni să înțeleagă cum a ajuns la rezultatele respective.
Ramanujan era atât de interesat de studiul matematicii, încât educația sa formală a ajuns efectiv la un impas. La vârsta de 16 ani, Ramanujan s-a înmatriculat la Colegiul Guvernamental din Kumbakonam cu o bursă, dar și-a pierdut bursa în anul următor pentru că și-a neglijat celelalte studii.
În august 1905, Ramanujan a fugit de acasă, fiind plecat aproximativ o lună. Ulterior, s-a înscris la Colegiul Pachaiyappa din Madras. Acolo, a fost interesat doar de matematică, alegând să rezolve problemele care îl atrăgeau și lăsând restul fără răspuns, dar a avut rezultate slabe la alte materii, cum ar fi engleza, fiziologia și sanscrita.
Fără o diplomă, Ramanujan a părăsit facultatea și a continuat să facă cercetări independente în matematică, trăind într-o sărăcie extremă și adesea în pragul foametei. A început să trimită scrisori către matematicieni de renume din întreaga lume, solicitând păreri și sfaturi.[sursa]
Colaborarea cu Godfrey Harold Hardy
În următorii câțiva ani, Ramanujan a lucrat independent la matematică, notându-şi rezultatele în două caiete. În anul 1909, a început să publice lucrări în Journal of the Indian Mathematical Society, ceea ce i-a adus recunoaștere pentru munca sa, în ciuda faptului că nu avea studii universitare.
Pe 14 iulie 1909, Ramanujan s-a căsătorit cu Janakiammal, o fată pe care mama sa o alesese pentru el. Pentru că avea 10 ani în momentul căsătoriei, Ramanujan nu a locuit împreună cu ea până când a ajuns la pubertate la vârsta de 12 ani, așa cum era obișnuit pe atunci.
Având nevoie de un loc de muncă, Ramanujan a devenit funcționar în anul 1912, dar și-a continuat cercetările în matematică și a câștigat și mai multă recunoaștere.
În anul 1913, Ramanujan a trimis o scrisoare cu unele dintre rezultatele sale matematice lui G. H. Hardy, un matematician renumit de la Universitatea Cambridge, din Anglia. În scrisoare, indianul a menționat că nu a făcut universitate, iar după școala medie a studiat matematica singur. La scrisoare erau atașate formule, tânărul rugându-l pe profesor ca ele să fie publicate dacă i se păreau interesante, deoarece el era sărac și nu avea bani pentru a le publica.
Hardy a fost impresionat de originalitatea și profunzimea rezultatelor lui Ramanujan, dar și sceptic în privința corectitudinii lor. Profesorul a început să colaboreze cu Ramanujan prin corespondență, verificând și demonstrând unele dintre teoremele sale. Profesorul a declarat că cele aproximativ 120 de formule, necunoscute până atunci matematicii, ”l-au înfrânt complet (pe el și pe colegii lui)”. Hardy a reușit să obțină o bursă pentru Ramanujan, care i-a permis să călătorească la Cambridge în anul 1914, pentru a lucra împreună cu el.
Colaborarea dintre Hardy și Ramanujan a fost una dintre cele mai fructuoase și celebre din istoria matematicii. Cei doi au publicat împreună mai multe lucrări, în care au dezvoltat concepte precum funcțiile theta, funcțiile modulare, partițiile numerelor, aproximările fracționare și numerele prime.
Ramanujan a fost recunoscut ca un geniu al matematicii, fiind ales ca membru al Societății Regale Engleze din Academia Științifică Engleză și totodată profesor al Universității Cambridge. A fost primul indian care a ajuns la un nivel atât de înalt în Anglia. Lucrările cu formulele sale ieșeau una după alta, stârnind mirarea dar și neînțelegerea colegilor.
Boala și moartea
Deși Ramanujan a avut o carieră strălucită la Cambridge, el a suferit și de probleme de sănătate și de adaptare. A fost afectat de tuberculoză, o boală care era incurabilă la acea vreme. A fost, de asemenea, afectat de clima rece și umedă din Anglia, de mâncarea necorespunzătoare pentru el, dar și de dorul de casă.
Matematicianul indian era un vegetarian devotat și un hindus practicant, care se simțea vinovat că şi-a părăsit țara și familia pentru a studia într-o țară străină. Cu toate acestea, a fost sprijinit de profesorul Hardy și de alți colegi, care au încercat să îi îmbunătățească condițiile de viață și să îi ofere tratament medical.
În anul 1919, după cinci ani petrecuți la Cambridge, Ramanujan s-a întors în India, sperând să își revină. Cu toate acestea, starea lui de sănătate nu s-a îmbunătățit, ci s-a înrăutățit. El a murit pe 26 aprilie 1920, la vârsta de 32 de ani, în Kumbakonam, India. Cauza exactă a morții sale nu este clară, dar se crede că ar fi fost o infecție hepatică sau o amibiază. A fost înmormântat în conformitate cu riturile hinduse, lăsând în urmă o soție îndurerată și un caiet cu rezultatele matematice nepublicate până atunci.
Moștenirea și recunoașterea
Ramanujan a lăsat în urmă o moștenire impresionantă în domeniul matematicii, care continuă să inspire și să provoace generații de matematicieni. Caietul său cu ultimele sale rezultate, cunoscut sub numele de „Caietul pierdut”, a fost descoperit în anul 1976 de George Andrews, care a publicat și analizat conținutul său. Acest caiet conținea peste 600 de formule matematice, care au fost ulterior studiate și demonstrate de alți matematicieni. Unele dintre formulele lui Ramanujan au fost folosite și în fizică, informatică și criptografie.
În India, Ramanujan este adesea considerat un sfânt matematician. Este venerat pentru geniul său și pentru contribuțiile sale la matematică.
Ramanujan a fost recunoscut ca unul dintre cei mai mari matematicieni ai tuturor timpurilor, alături de nume precum Euler, Gauss, Fermat și Newton. A fost admirat de colegii săi pentru intuiția și creativitatea sa matematică, care i-au permis să descopere formule și teoreme noi, fără să folosească metodele convenționale. A fost, de asemenea, un exemplu de modestie și umilință, care nu și-a dorit niciodată faimă sau bogăție, ci doar să se dedice pasiunii sale pentru matematică.
Ramanujan a fost un matematician genial, care a lăsat o moștenire ştiinţifică impresionantă, demonstrând că matematica nu este doar o știință, ci și o artă, care necesită imaginație și inspirație. A arătat, de asemenea, că matematica nu este limitată de educație sau cultură, ci este universală și accesibilă tuturor.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
