Antoni Gaudi: sfârşitul tragic al arhitectului genial care a dat o nouă faţă Barcelonei

Antoni Gaudi a fost un arhitect catalan care a creat un stil arhitectural unic, inspirat de natură și de mișcarea modernistă catalană. Născut în data de 25 iunie 1852, în Riudoms, a studiat arhitectura în Barcelona, orașul care avea să devină scena principală a operei sale. Gaudi a proiectat 17 clădiri remarcabile în Barcelona, dintre care cea mai cunoscută este biserica Sagrada Familia, care este încă în construcție după mai mult de un secol.

Gaudi s-a născut la Riudoms, un sat situat la 4 kilometri de localitatea Reus, în provincia Tarragona. A fost cel de-al cincelea și ultimul copil al lui Francesc Gaudi i Serra și al Antòniei Cornet i Bertran. Tatăl său era arămar, iar mama sa provenea dintr-o familie de meşteşugari.

În copilărie, Antoni s-a îmbolnăvit de reumatism articular acut. Din această cauză, nu putea ţine ritmul cu ceilalţi copii, iar de multe ori făcea plimbări lungi prin natură, admirând frumuseţea creaţiilor lui Dumnezeu.

De asemenea, petrecea mult timp şi alături de tatăl său, care avea un atelier unde confecționa obiecte din cupru, pe care îl ajuta. Viitorul arhitect avea să spună mai târziu că a descoperit sensul spațiului chiar în atelierul tatălui său, prin țevile ondulate pe care le manevra acesta.

Antoni Gaudi, un stil aparte

În anul 1870, după moartea mamei şi a fraţilor săi mai mici, Gaudi s-a mutat la Barcelona, acolo unde a studiat arhitectura. În acelaşi timp, a ocupat diverse slujbe care i-au permis să-şi plătească studiile, pe care le-a terminat în anul 1878.

Odată obţinută diploma de arhitect, Antoni Gaudi s-a stabilit singur într-un birou din Carrer del Call, în Barcelona. De acolo, cu o mare dedicaţie, a început opera sa arhitecturală, dintre care o mare parte este inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO.

La mijlocul anului 1878, a avut loc întâlnirea providenţială dintre Gaudi şi Eusebi Güell, un om de afaceri bogat şi un promotor al industriei naţionale cu un gust marcant pentru arte. Dorind să-l cunoască, Güell l-a invitat pe arhitect în casa lui, pentru a discuta. Această întâlnire a dus la consolidarea uneia dintre cele mai rodnice relaţii de prietenie şi patronaj din istorie.

Relaţia care a început din acel moment nu a fost doar cea dintre client şi arhitect, ci a avut ca rezultat şi o legătură de admiraţie reciprocă şi pasiuni comune. S-a legat astfel o prietenie care i-a dat arhitectului Gaudi posibilitatea de a începe o carieră profesională deplină, în care a avut posibilitatea să-şi dezvolte toate calităţile artistice, având susţinerea financiară a lui Güell.

În afara relaţiei cu Güell, Antoni Gaudi a primit un număr mare de comenzi şi a propus nenumărate proiecte, dintre care o mare parte le-a şi realizat.

Între capodoperele arhitecturale realizate de Gaudi, care s-au succedat în timp, se numără Torre Bellesguard, Parcul Güell, restaurarea Catedralei din Mallorca, biserica Colonia Güell, Casa Batlló, La Pedrera şi, în cele din urmă, celebra Sagrada Familia (Sfânta Familie).

Moartea tragică a lui Antoni Gaudi

Ultimul şi cel mai important proiect din viaţa lui Antoni Gaudi a fost Sagrada Familia, celebra catedrală din Barcelona. Arhitectul a lucrat la acest proiect timp de 44 de ani, însă ultimii 11 ani din viață și i-a dedicat exclusiv construirii catedralei. În tot acest timp, a aprofundat credinţa romano-catolică, retrăgându-se treptat din societate. A renunţat la tot, concentrându-şi atenţia doar pe credinţă şi construirea catedralei.

Mai mult, arhitectul s-a mutat în cripta catedralei, care era departe de a fi finalizată. A început să se îmbrace neîngrijit, ignorând regulile elementare de igienă, având hainele rupte şi aspectul unui om al străzii. Tocmai acest lucru avea să-i aducă sfârşitul.

În data de 7 iunie 1926, Antoni Gaudi se îndrepta dinspre biserica Sant Felipe Neri, unde a fost pentru rugăciune și spovedanie, către Sagrada Familia. Trecând o stradă aglomerată, din neatenţie, arhitectul a fost lovit de un tramvai. Din cauza aspectului său sărăcăcios și a lipsei de documente de identitate, nimeni nu l-a recunoscut pe faimosul Gaudi. Trecătorii nu s-au sinchisit să-l ajute, crezând că este un cerșetor și astfel nu i s-a acordat îngrijire medicală de urgenţă.^[sursa]

Abia a doua zi, capelanul de la Sagrada Familia l-a identificat pe Gaudi și i-a alertat pe prietenii și colaboratorii săi. Cu toate acestea, era prea târziu pentru a-i salva viața. Antoni Gaudi a murit trei zile mai târziu, în data de 10 iunie 1926. Avea 73 de ani.

Arhitectul a fost înmormântat două zile mai târziu în cripta catedralei Sagrada Familia, căreia îşi dedicase ultimii ani. La ceremonia de înmormântare au participat o mulţime de oameni, prieteni şi oameni care nu l-au cunoscut, cu toţii plâgându-i moartea.

În prezent, la aproape un secol de la moartea sa, moştenirea lui Gaudi încă dăinuie peste Barcelona. Arhitectul a lăsat în urmă o serie de clădiri extraordinare, care au transformat Barcelona într-un oraș unic și original. Gaudi este considerat un geniu al modernismului și numit „arhitect al lui Dumnezeu”, iar opera sa este admirată și studiată de arhitecți și iubitori de artă din întreaga lume.