Deseori, la şcoală, atunci când sunt prinşi cu lecţiile neînvăţate, elevii sunt certaţi de profesori cu expresia „eşti tabula rasa”, adică „nu ştii nimic”. Deşi pare a fi o expresie din limba romani, în realitate, aceasta este o expresie care provine din latină şi înseamnă „tablă ştearsă” sau „tablă curată”. Iar sensul expresiei este unul mult mai profund decât pare la prima vedere.
Tabula rasa – sensul şi originea expresiei
Tabula rasa este o expresie latină care se traduce prin „tablă ștearsă” sau “tablă curată” și se referă la ideea că mintea umană este goală sau lipsită de orice conținut mental înnăscut, astfel încât toate cunoștințele provin din percepțiile sau experiențele senzoriale ulterioare.
Această idee este viziunea centrală susținută în teoria cunoașterii cunoscută sub numele de empirism. Empiriștii sunt în dezacord cu doctrinele nativismului sau raționalismului, care susțin că mintea se naște deja în posesia unor cunoștințe sau capacități raționale anumite.[sursa]
Adepții tabula rasa formează partea extremă a “educației” în dezbaterea natură versus educație, susținând că oamenii se nasc fără nicio trăsătură psihologică “naturală” și că toate aspectele personalității, comportamentului social și emoțional, cunoștințelor sau sapienței sunt ulterior imprimate de mediul înconjurător pe minte, așa cum s-ar face pe o tabletă de ceară.
Originea expresiei tabula rasa poate fi urmărită până la scrierile lui Aristotel, care scrie în tratatul său De anima („Despre suflet”) despre “tablă nescrisă”. Într-una dintre cele mai cunoscute pasaje ale acestui tratat, el scrie că:
„Nu am rezolvat deja dificultatea despre interacțiunea care implică un element comun, când am spus că mintea este într-un anumit sens potențial orice poate fi gândit, deși de fapt nu este nimic până când nu a gândit? Ceea ce gândește trebuie să fie în ea la fel cum caracterele pot fi spuse că sunt pe o tabletă de scris pe care încă nu stă nimic scris: acesta este exact ceea ce se întâmplă cu mintea.”
Concepte filosofice
Această idee a fost dezvoltată ulterior în filosofia greacă antică de către stoicism. Epistemologia stoică subliniază că mintea începe goală, dar dobândește cunoștințe pe măsură ce lumea exterioară este imprimată pe ea. Doxograful Aetius rezumă această viziune spunând: “Când se naște un om, stoicii spun, el are partea comandantă a sufletului său ca o foaie de hârtie pregătită pentru a fi scrisă.”
Stoa a fost cel mai influent curent în filosofie din timpul Imperiului Roman, înainte ca învățătura creștină să devină religie de stat. În filosofia stoică, etica ocupă locul preponderent, în slujba căreia se află logica și fizica.
Un nou și revoluționar accent pe tabula rasa a apărut la sfârșitul secolului al XVII-lea, când empiristul englez John Locke, în Eseu asupra înțelegerii umane (1689), a susținut că mintea seamănă inițial cu “hârtie albă, lipsită de toate caracterele”, cu “toate materialele de rațiune și cunoaștere” derivate din experiență. Locke nu credea, totuși, că mintea este literalmente goală sau goală înainte de experiență și aproape niciun alt empirist nu a adoptat o poziție atât de extremă. Locke însuși a recunoscut o putere înnăscută de “reflecție” (conștientizarea propriilor idei, senzații, emoții etc.) ca un mijloc de a exploata materialele date de experiență, precum și un domeniu limitat de cunoștințe a priori (neexperiențiale), pe care le-a considerat totuși “neînsemnate” și esențial goale de conținut (de exemplu, “sufletul este suflet” și “fiecare om este un animal”).
Empiristul scoțian din secolul al XVIII-lea, David Hume, a avut opinii similare. Noțiuni potrivite de tabula rasa au rămas influente în filosofia britanică și ulterior anglo-americană (analitică) până la mijlocul secolului al XX-lea.
Tabula rasa în zilele noastre
Dincolo de expresia folosită în sens peiorativ de profesorii de la şcoală atunci când se referă la un elev care este lipsit de cunoştinţe, în zilele noastre, conceptul filosofic de tabula rasa este contestat de unele domenii științifice, cum ar fi psihologia și neurobiologia. Acestea susțin că există anumite trăsături sau mecanisme mentale înnăscute, care influențează modul în care învățăm și interacționăm cu mediul.
În acest sens, ipoteza pre-cablării sociale afirmă că există anumite conexiuni neuronale care sunt pre-formate în creier și care facilitează învățarea socială și comunicarea. De asemenea, există dovezi genetice și comportamentale care sugerează că există anumite predispoziții sau tendințe pentru anumite tipuri de personalitate, inteligență, moralitate, preferințe etc. care nu pot fi explicate doar prin influența mediului.
Pe de altă parte, conceptul de tabula rasa este încă folosit în unele domenii, cum ar fi informatica și inteligența artificială, pentru a descrie sisteme care nu au nicio cunoaștere sau logică pre-programată și care învață doar din datele sau experiențele pe care le primesc. De exemplu, rețelele neuronale artificiale sunt modele matematice care imită structura și funcționarea creierului uman și care pot fi antrenate să recunoască modele, să clasifice obiecte, să genereze texte etc. fără a avea nicio cunoaștere prealabilă despre domeniul respectiv.
Pe scurt, tabula rasa este o expresie care descrie starea presupusă a minții umane înainte de a fi influențată de experiență sau de mediul înconjurător. Această idee a fost susținută de filosofii empiriști, care au argumentat că toate cunoștințele provin din senzații și reflecții. Cu toate acestea, ideea a fost contestată de unele domenii științifice, care au arătat că există anumite trăsături sau mecanisme mentale înnăscute care nu pot fi reduse la experiență. Pe de altă parte, această idee este încă folosită în unele domenii, cum ar fi informatica și inteligența artificială, pentru a descrie sisteme care învață doar din date sau experiențe, fără a avea nicio cunoaștere sau logică pre-programată.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
