Viaţa lui Lev Tolstoi: de la copilăria umbrită de moarte, la capodopere literare şi căutări spirituale

6 min


2
2 puncte

Lev Tolstoi, unul dintre cei mai mari scriitori din toate timpurile, a avut o viață marcată de pierderi tragice, căutări spirituale și o creativitate extraordinară, lăsând lumii câteva capodopere literare a căror valoare este inestimabilă. Dintre acestea, Război și Pace (scrisă între anii 1865 și 1869) și Anna Karenina (scrisă între anii 1875 și 1877), au rămas până în zilele noastre două dintre cele mai bine scrise romane ale tuturor timpurilor. 

Lev Tolstoi: copilăria și pierderile

Tolstoi s-a născut pe 9 septembrie 1828, în provincia Tula din Rusia, într-o familie aristocratică. Era cel mai mic dintre cei patru băieți ai familiei. Mama sa, prinţesa Maria Nikolaevna, a murit de febră puerperală când Tolstoi avea doar doi ani. Tatăl său, contele Nikolai Ilyich, a murit de apoplexie șapte ani mai târziu. Bunica sa a murit 11 luni mai târziu. Tolstoi și frații săi au fost crescuți o perioadă de verișorul tatălui lor, Alexander, și de mătușa lor, Alexandra Osten-Sacken.

Când a decedat și mătușa Alexandra, Tolstoi și frații săi s-au mutat la o a doua mătușă în localitatea Kazan. Cu toate că Lev Tolstoi a suferit multe pierderi la o vârstă destul de fragedă, mai târziu, acesta va idealiza amintirile copilăriei în scrierile sale.

lev tolstoi tânăr
Lev Tolstoi în tinereţe

Educația și cariera militară a lui Lev Tolstoi

Tolstoi a primit o educație privilegiată acasă, cu profesori germani și francezi. A studiat apoi limbi orientale la Universitatea din Kazan, dar a abandonat studiile în anul 1847. Slabele sale performanțe academice l-au forțat în curând să se transfere la facultatea de drept, mai puțin solicitantă, unde a scris o comparație între „Despre spiritul legilor” a filozofului politic francez Montesquieu și nakaz-ul Catherinei cea Mare (instrucțiuni pentru un cod de lege).

S-a întors la proprietatea familiei sale și a încercat să devină fermier, dar eforturile sale au eșuat. A reușit, totuși să își canalizeze energia în păstrarea unui jurnal – începutul un obicei din care s-a inspirat des pentru operele sale.

În timp ce Tolstoi eșua la fermă, fratele său mai mare, Nikolai, a venit în vizită în timpul  permisiei militare. Nicolai l-a convins pe Lev să se alăture armatei ca iuncăr, în sudul Munților Caucaz acolo unde era și acesta repartizat. Urmând obligația de iuncăr, Tolstoi a fost transferat la Sevastopol în Ucraina în noiembrie 1854, unde a luptat în Războiul Crimeei de-a lungul lunii august 1855. 

Primele publicații

În timpul în care Tolstoi lucra ca iuncăr pentru armată, acesta avea mult timp liber. În vreme de pace, acesta lucra la o poveste autoboigrafică, numită „Copilărie”, care conținea cele mai dragi amintiri din copilăria sa. În anul 1852, Lev Tolstoi a trimis schița la revista „Contemporan”, cea mai cunoscută revistă din acea perioadă. Povestea a fost acceptată cu nerăbdare și a devenit prima lucrare a sa publicată.

• CITEŞTE ŞI:  Poarta Ishtar, o minune arhitecturală a lumii antice, ale cărei secrete s-au pierdut în timp

După ce a terminat  povestea „Copilărie”, Tolstoi a început să scrie despre viața sa cotidiană din avanpostul armatei din Caucaz. Totuși nu a reușit să își termine opera, numită „Cazacii”, până în anul 1862, după ce părăsise armata.  

În mod uimitor, Lev Tolstoi reușea să scrie în timp ce era pe câmpul de luptă pe durata Războiului Crimeei. În tot acel timp, a scris „Adolescența” (1854), o continuare a poveștii „Copilărie”, a doua carte din ceea ce a devenit trilogia autobiografică a lui Lev Tolstoi.

În mijlocul Războiului Crimeei, acesta și-a exprimat părerile asupra contradicțiilor uimitoare ale războiului printr-un roman în trei părți „Povestiri din Sevastopol”. În cea de-a doua parte din trilogie, Tolstoi a experimentat o nouă tehnică de scriere: o parte din poveste este prezentată din perspectiva conștiinței unui soldat.

Odată cu încheierea războiului, Tolstoi a părăsit serviciul militar și s-a întors în Rusia. Acasă, autorul s-a trezit că era foarte apreciat pe scena literară din Sankt Petersburg. Încăpățânat și arogant din fire, Lev Tolstoi a refuzat să se identifice cu o anumită școală  intelectuală de gândire și, declarându-se un anarhist, acesta a plecat spre Paris în anul 1857.

Odată ajuns acolo, și-a pierdut toți banii la jocurile de noroc și a fost forțat să se întoarcă în Rusia. Lev a reușit, de asemenea, să publice „Tinerețe”, a treia parte a trilogiei autobiorafice, în anul 1857.

În Rusia, în anul 1862, Tolstoi a publicat primul dintre cele 12 numere ale revistei Yasnaya Polyana și s-a căsătorit cu fiica unui doctor renumit, Sofia Andreievna Bers, în același an. Tolstoi și soția sa au avut împreună 13 copii, dintre care 10 au supraviețuit copilăriei.[sursa]

lev tolstoi
Lev Tolstoi în perioada bătrâneţii, după regăsirea spirituală

„Război și pace” și „Anna Karenina”

După ce a revenit în Rusia, a început să lucreze la primul său mare roman, „Război și pace”. Romanul, publicat în anul 1869, este considerat unul dintre cele mai mari romane din toate timpurile. Descrie evenimentele din războaiele napoleoniene și oferă o perspectivă profundă asupra naturii umane.

În anul 1873, Tolstoi a publicat romanul „Anna Karenina”, un alt roman de succes care explorează temele iubirii, căsătoriei și infidelității. La fel ca şi în romanul precedent, şi în „Anna Karenina” erau transpuse fictiv evenimente din viața autorului, așa cum este evident în mod special, povestea de dragoste dintre personajele Kitty și Levin, a căror relație se spune că semăna cu cea lui Tolstoi cu soția sa. Romanul a fost lăudat pentru realismul și complexitatea personajelor sale.

• CITEŞTE ŞI:  Dispariţia lui Bobby Dunbar: a plecat un copil şi a venit altul acasă

Căutări spirituale și conflictul cu Biserica

În ciuda succesului pe care l-a avut după terminarea romanului „Anna Karenina”, Tolstoi a suferit o criză spirituală și a dezvoltat o depresie. Scriitorul se lupta să descopere sensul vieții și s-a îndreptat către Biserica Ortodoxă Rusă, dar acesta nu a găsit răspunsurile pe care le căuta.

Tolstoi a respins Vechiul Testament și o mare parte din Noul Testament, motiv pentru care, după ce a studiat greaca, a compus propria sa versiune „corectată” a Evangheliilor. 

Scriitorul a ajuns să creadă ca bisericile creștine erau corupte și, în locul unei religii organizate, Lev Tolstoi a dezvoltat propriile credințe. Acesta a decis să își exprime credința prin fondarea unei noi publicații numite „Mediatorul”, în anul 1883.

Una dintre consecințele îmbrățisării credințelor spirituale neconvenționale controversate, a fost excluderea lui Tolstoi de către Biserica Ortodoxă Rusă și supravegherea sa de către poliția secretă.

Atunci când noile credințe ale lui Tolstoi solicitau dorința sa de a-și dona banii, soția sa s-a opus cu fermitate. Acest dezacord a tensionat mariajul cuplului, până când Tolstoi a fost de acord, cu părere de rău, să facă un compromis: a admis acordarea drepturilor de autor al tuturor operelor scrise până în anul 1881 soției sale.

Noua sa cale spirituală a influențat oameni din întreaga lume, inclusiv pe Mahatma Gandhi.[sursa]

Opera târzie

Tolstoi a continuat să scrie ficțiune de-a lungul anilor 1880-1890. Printre genurile lucrărilor sale de mai târziu se găsesc povești cu tâlc și opere realiste. Una dintre cele mai de succes opere a fost nuvela „Moartea lui Ivan Ilici” scrisă în anul 1886. În această operă, personajul principal se chinuie să învingă moartea iminentă. Numele personajului, Ivan Ilici, constată nota discordantă că își irosește viața cu chestiuni triviale, dar constatarea vine prea târziu.

În anul 1898, Lev Tolstoi a scris „Părintele Sergius”, operă ficțională în care pare să își combată credințele pe care le-a dezvoltat în urma convertirii spirituale. În anul următor, acesta a scris al treilea cel mai lung roman al său, „Învierea”. Cu toate că opera a primit laude, nu a putut egala succesul și aplauzele romanelor anterioare.

Alte lucrări ale lui Tolstoi reprezintă eseuri despre artă, o piesă satirică numită „Cadavrul viu” pe care a scris-o în anul 1890 și o nuvele numită „Hadji Murad” (scrisă în anul 1904) care a fost descoperită și  publicată după moartea sa.

• CITEŞTE ŞI:  Invazia de iepuri din Australia: cum 24 de iepuri s-au transformat în peste 200 de milioane

Bătrâneţea lui Lev Tolstoi şi ultimii ani

În ultimi 30 de ani din viață, Tolstoi s-a autoproclamat lider religios și moral. În timpul ultimilor ani, Tolstoi a cules roadele aprecierii internaționale. Cu toate acestea, încă luptă să împace credințele spirituale cu tensiunile care s-au creat în casa sa.

Soția sa, nu numai că nu era de acord cu convigerile acestuia, dar îi dezaproba şi pe discipolii săi care vizitau regulat proprietatea familiei. Căsnicia lor cu probleme a luat amploare în presă. Nerăbdător să scape de resentimentele (din ce în ce mai mari) soției sale, în anul 1910, Lev tolstoi și fiica sa, Aleksandra, s-au îmbarcat pentru o lungă călătorie. Aleksandra, fiica cea mică a lui Tolstoi, va devenit doctorul tatălui său pe timpul călătoriei. 

Din păcate, călătoria s-a dovedit a fi prea periculosă pentru bătrânul scriitor. În noiembrie 1910, şeful de stație al unui depou de trenuri din Astapovo, Rusia, și-a deschis casa pentru Tolstoi, primindu-l pe scriitorul bolnav pentru a se odihni.

Lev Tolstoi a decedat la scurt timp după aceea, la 20 noiembrie 1910, la vârsta de 82 de ani. Acesta a fost îmormântat pe proprietatea familiei sale, Yasnaia Polyana, în porvincia Tula, acolo unde scriitorul a pierdut multe persoane dragi și, totuși, a reușit să păstreze amintiri profunde și frumoase ale copilăriei sale.

Impactul asupra literaturii mondiale și gândirii religioase

Opera literară a lui Lev Tolstoi a avut un impact profund asupra literaturii mondiale. Romanele sale „Război și pace” și „Anna Karenina” sunt considerate printre cele mai mari realizări ale literaturii ruse și mondiale. Tolstoi a fost un maestru al realismului, iar personajele sale sunt complexe, pline de viață și profund umane. De asemenea, a fost un inovator în domeniul tehnicii narative, folosind mai multe perspective și explorând fluxul de conștiință.

Spre deosebire de alți scriitori psihologici, cum ar fi Feodor Dostoievski, care s-a specializat în procesele inconștiente, Tolstoi a descris viața mentală conștientă cu o stăpânire fără egal.

Ideile religioase ale lui Tolstoi au avut, de asemenea, un impact semnificativ asupra gândirii religioase. El a respins dogmele și ritualurile tradiționale ale Bisericii Ortodoxe Ruse și a promovat o formă de creștinism bazată pe iubire, compasiune și non-violență. Credințele sale au influențat oameni din întreaga lume, inclusiv pe Mahatma Gandhi, care a adoptat principiul non-violenței lui Tolstoi în lupta sa pentru independența Indiei.


Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:

Urmăriţi DespreLume.ro şi pe Google News


Ţi-a plăcut? Distribuie şi prietenilor tăi!

2
2 puncte
Otilia Anuţa
Otilia este profesor de limba română şi colaborator al site-ului DespreLume.ro. Atunci când nu este la catedră, călătoreşte, scrie sau citeşte.

Distribuie şi prietenilor tăi!

Nu ţine lucrurile interesante doar pentru tine. Şi prietenii tăi şi-ar dori să afle aceste informaţii!
Închide
Share via