Cum a cucerit Hernan Cortes Imperiul Aztec în mai puţin de doi ani

5 min


10
10 puncte

Tenochtitlán, capitala Imperiului Aztec a cunoscut o dezvoltare impresionantă între anii 1325-1521. Cu toate acestea, a fost cucerită în mai puţin de doi ani, după sosirea conchistadorilor spanioli conduşi de către Hernan Cortes.

Originile exacte ale poporului aztec sunt incerte. Se crede că provin dintr-un trib nordic de vânători-culegători, ale căror nume derivă de la patria lor, Aztlan (sau „Pământ Alb”).

Itzcoatl, conducătorul aztecilor, a negociat în anul 1427 înfiinţarea a ceea ce avea să devină Tripla Alianţă, formată din trei orașe-stat puternice, respectiv Tenochtitlan, Texcoco și Tlacopan.

Succesorul lui Itzcoatl a fost Montezuma I. Acesta a preluat puterea în anul 1440, fiind un mare războinic amintit ca fondator al marelui Imperiu Aztec.

Până în secolul al XVI-lea, aztecii au reuşit să cucerească circa 500 de state mici, care cuprindeau o populaţie totală de 5-6 milioane de oameni.

În anul 1502 a urcat pe tron Montezuma II Xocoyotzin, care avea să ducă imperiul pe culmile sale glorioase şi apoi, la o prăbuşire rapidă.

Montezuma II a transformat Tenochtitlanul în cel mai mare şi mai strălucitor oraş din America, cu o populaţie de circa 300.000 de locuitori. Societatea condusă de acesta avea o ierarhie strictă, iar obiceiurile religioase de la curte îi asigurau conducătorului o poziţie foarte înaltă.

Nobilimea funcţiona după principiul eredităţii. Cu toate acestea, războinicii cu rezultate excepţionale puteau să aspire la accederea în casta nobililor. Acest lucru îi motiva să urmeze regulile cu stricteţe, iar astfel puterea conducătorului era sporită.

Hernan Cortes

Sosirea lui Hernan Cortes în Mesoamerica

Mesoamerica este o arie culturală care se întinde în America de Nord și Centrală. Acolo au luat naștere și s-au dezvoltat mai multe culturi pre-hispanice, atingând culmi de civilizație și rafinament înaintea colonizării spaniole a Americilor.

Cortes a ajuns în Lumea Nouă în anul 1506. A participat la cucerirea Hispaniolei și Cubei sub conducerea lui Diego Velázquez de Cuéllar. Pentru curajul arătat în luptă și pentru că a devenit cumnatul guvernatorului, lui Cortes i s-au acordat o moșie întinsă și sclavi amerindieni.

În timp ce se afla în Cuba, Hernan Cortes l-a convins pe guvernatorul Velázquez de Cuéllar să-i permită efectuarea unei expediţii pe teritoriul aztecilor. Deşi iniţial a fost de acord, guvernatorul a anulat apoi expediţia.

Dornic să cucerească noi teritorii în numele coroanei spaniole şi să convertească nativii la creştinism, Cortes a decis să realizeze expediţia pe cont propriu.

Fiind încurajat şi de zvonurile despre bogăţia de pe teritoriul aztecilor, Hernan Cortes şi-a organizat o mică armată. A strâns 100 de marinari, 11 nave, 508 soldaţi şi 16 cai. A plecat în din Cuba în 18 februarie 1519.

Ajungând pe coastele Yucatanului, Cortes a auzit de la localnici despre violenţa nativilor faţă de străini.

Salvându-l pe călugărul franciscan Jeronimo de Aguilar din mâinile mayaşilor, l-a atras pe acesta de partea sa. Aguilar s-a dovedit a fi un câştig pentru expediţia lui Cortes, întrucât vorbea limba localnicilor şi le cunoştea obiceiurile.

Pe parcursul expediţiei, Cortes s-a luptat cu numeroase grupuri indigene, în timp ce unele îi primeau cu gânduri de pace.

Aşa se face că un lider al unui teritoriu aztec i-a oferit în dar 20 de femei mayaşe, printre care se afla şi Malinalli, care vorbea atât limba aztecilor, cât şi pe cea a mayaşilor. Aceasta a fost botezată cu numele creştin Marina, fiind cunoscută apoi drept „La Malinche”.

hernan cortes la malinche
Hernan Cortes şi La Malinche, pictură de Jesus Helguera

Intrarea lui Hernan Cortes în Tenochtitlán

Avându-i alături pe Aguilar şi La Malinche, conchistadorii au reuşit să intre în marele oraş Tenochtitlán.

Montezuma II i-a primit cu braţele deschise pe spaniolii conduşi de Cortes. O profetie anunţase revenirea zeului Quetzalcoatl, iar Montezuma credea că Hernan Cortes este reîncarnarea acestuia. Evident, nu era.

Aztecii aveau forţe armate net superioare faţă de spanioli. Cu toate acestea, Cortes a fost capabil să profite de naivitatea lui Montezuma, luându-l pe acesta şi pe supuşii săi apropiaţi drept ostatici. Astfel, Cortes a câştigat controlul asupra Tenochtitlanului, supunând poporul aztec.

În acest timp, se pregătea o lovitură împotriva lui Cortes. Acesta a fost informat că guvernatorul Cubei a trimis forţe spaniole pentru a-l aresta pentru insubordonare. Cortes şi-a pregătit o mică oaste şi a plecat pentru a întâmpina forţele trimise pentru arestarea sa, lăsându-l pe locotenetul său de încredere, Pedro de Alvarado, la conducerea Tenochtitlanului.

Oastea lui Cortes a învins fără probleme trupele venite după el, luând în armata sa soldaţii supravieţuitori.

În absenţa lui Cortes, Alvarado a ucis sute de nobili azteci în timpul unei ceremonii. Acest lucru a creat nelinişte în rândul poporului.

Astfel, locuitorii Tenochtitlanului au cerut ca spaniolii să fie alungaţi din oraş. Când Montezuma, care se afla sub controlul lui Cortes, nu i-a mai putut ţine în frâu pe azteci, acesta a devenit nefolositor. Spaniolii fie l-au trimis pe mâinile mulţimii, care l-a ucis cu pietre, fie l-au ucis ei înşişi. Versiunea diferă în funcţie de surse.[detalii]

Alungaţi din capitală, conchistadorii au revenit ulterior, încercuind oraşul cu o mică flotă. Au reuşit între timp să încheie o alianţă cu celelalte oraşe-state, în special Tlaxcala şi Cempoala. Acestea îşi doreau ca aztecii din Tenochtitlan să fie eliminaţi. Astfel, spaniolii şi cei circa 200.000 de luptători din trupele aliaţilor au ţinut Tenochtitlanul sub asediu timp de 93 de zile, din 22 mai până în 13 august 1521.

Epidemia de variolă

Ţinând Tenochtitlanul sub asediu, conchistadorii se bazau pe aliaţii indigeni pentru suport logistic. De asemenea, multe dintre atacuri din taberele aliaţilor.

Între timp, cel puţin unul dintre conchistadori era infectat cu variolă la plecarea din Europa. Odată ajunşi în America, virusul s-a răspândit, atât printre conchistadori, cât si printre azteci.

Primul caz sever de variolă s-a produs în Cempoala, unul dintre oraşele-state aliate cu spaniolii. Una dintre sclavele de origine africană a contractat virusul variolei, prezentând simptopme specifice.

Atunci când conchistadorii au atacat Tenochtitlanul, virusul s-a răspândit. Astfel, luptători, nobili, fermieri şi oameni simpli au devenit victime ale virusului.[sursa]

Pentru spanioli, virusul nu reprezenta un pericol major, mulţi dintre aceştia dobândind imunitate. Totuşi, în Americi, acest virus era nou, iar indigenii nu-l înţelegeau. Cadavrele au început să umple străzile Tenochtitlanului, care deja era sub asediu.

Conchistadorii aveau arme superioare

Un alt factor care a dus la cucerirea Tenochtitlanului îl reprezintă armele. Conchistadorii au venit în Mesoamerica cu săbii din oţel, muschete, catapulte, suliţe, arcuri, cai şi chiar câini.

Aztecii luptau cu paloşe din lemn, bâte şi suliţe cu vârf ascuţit din obsidian. În mod clar, armele lor erau cu mult depăşite.

Mai mult decât atât, atunci când conchistadorii au sosit în Mesoamerica, aceştia veneau dintr-o cultură în care războiul deja lăsase urme adânci. Au avut experienţa unor lupte pentru dominare şi suveranitate. Acest lucru le-a oferit o experienţă pe care aztecii nu o aveau.

Aflându-se în faţa unei armate numeroase formată din luptători experimentaţi, înconjuraţi din toate părţile şi cu o populaţie decimată de un virus ucigaş, aztecii nu au rezistat.

Cortes a cucerit capitala aztecă și a construit Ciudad de México deasupra ruinelor. Acesta a fost populat de colonişti aduşi din Spania, devenind cel mai important oraș european din Lumea Nouă.


Ţi-a plăcut? Distribuie şi prietenilor tăi!

10
10 puncte

0 Comentarii

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Distribuie şi prietenilor tăi!

Nu ţine lucrurile interesante doar pentru tine. Şi prietenii tăi şi-ar dori să afle aceste informaţii!
Închide