Papa Benedict al IX-lea, cel mai tânăr papă din istorie şi unul dintre cei mai controversaţi

De-a lungul timpului, ca orice instituţie, şi Sfântul Scaun a trecut prin momente de criză. Din anul 1359, Papa este ales pe viață de colegiul cardinalilor întruniți în conclav. Însă au existat perioade în care lucrurile stăteau diferit, iar cel mai tânăr papă avea în jur de 20 de ani când a fost numit.

Papa Benedict al IX-lea, pe numele său laic Theophylact al III-lea de Tusculum, s-a născut în anul 1012 şi a ocupat Sfântul Scaun în trei rânduri.

Deşi multe lucruri nu sunt clare în ceea ce-l priveşte pe Papa Benedict al IX-lea, un lucru e cert: cei mai mulţi dintre oamenii vremii l-au urât.

Cel mai tânăr papă din istorie

Cea mai apropiată sursă isotrică de Papa Benedict al IX-lea a fost Rodulfus Glaber, un călugăr şi istoric, care a trăit între anii 985-1047. Acesta era un critic al lui Benedict, fiind însă una dintre puţinele surse care prezintă viaţa acestuia.

Conform scrierilor lui Glaber, Benedict al IX-lea ar fi avut, în anul 1032, vârsta de doar 12 ani atunci când a urcat pe Sfântul Scaun. Acest lucru ar fi însemnat ca data naşterii sale să fie în anul 1020 şi nu 1012.

Benedict a fost fiul contelui Alberic al III-lea de Tusculum.

Cu toţii se trăgeau din familia lui Theophylact I, conte de Tusculum, extrem de influent, care a condus efectiv Roma din anul 905 şi până la moartea sa din anul 924. Urmaşii săi, după cum vom vedea, au controlat papalitatea pentru următorii 100 de ani.

De asemenea, Benedict al IX-lea a fost nepotul de la tată al Papilor Benedict al VIII-lea şi Ioan al XIX-lea, avându-l ca bunic pe Papa Ioan al XII-lea.

Contele Alberic al III-lea de Tusculum a obţinut Sfântul Scaun pentru fiul său prin mită.

Papă în trei rânduri

Primul Pontificat

După cum precizam, Benedict al IX-lea nu era un personaj popular în rândul credincioşilor, dar nici între subalterni. De fapt, şi Enciclopedia Catolică îl prezintă drept „o ruşine” pentru Scaunul Sfântului Petru. Mai mult, istoricul Ferdinand Gregorovius l-a numit „un demon din iad deghizat în preot” şi „un mizerabil ce se înfruptă cu imoralitate”, căci se pare că avea plăcerea orgiilor cu tineri băieți.^[sursa]

După decesul Papei Ioan al XIX-lea, în anul 1032, Theophylact al III-lea de Tusculum a devenit cel mai tânăr papă din istorie, luându-şi numele de Benedict al IX-lea. Cel mai probabil avea între 18 şi 20 de ani şi nu 12 ani, aşa cum a menţionat Rodulfus Glaber.

Din pricina vieții lui pline de desfrâu și din cauza atrocităților sale a fost extrem de urât, așa că după doar un an a fost izgonit din Roma. Acest exil nu a durat mult şi a revenit pe Sfântul Scaun. După întoarcere, Benedict al IX-lea a supraviețuit mai multor tentative de asasinat, una chiar în interiorul Basilicii Sf. Petru.

În anul 1044, Benedict al IX-lea a fost din nou izgonit de pe Sfântul Scaun. De această dată, în timpul absenţei sale, în locul său a fost ales un nou papă, respectiv Silvestru al III-lea.

Al doilea Pontificat

Nici de această dată exilul nu avea să dureze prea mult. Conrad al II-lea, împăratul german, i-a redat funcţia după un an, astfel că Papa Benedict al IX-lea a revenit la conducerea Bisericii în anul 1045. În această perioadă se spune că Benedict al IX-lea ar fi furat, ucis şi ar fi comis alte fapte oribile.

Întrucât avea dubii cu privire la abilitatea sa de a-şi menţine funcţia, dar şi dorind să se căsătorească cu o verişoară de-ale sale, Benedict al IX-lea s-a decis să renunţe la Sfântul Scaun.

În luna mai 1045, s-a consultat cu naşul său, preotul Ioan Graţian, cu privire la posibilitatea de a renunţa la funcţie. Mai mult, Benedict s-a oferit să-i dea funcţia chiar naşului său, vânzându-i acestuia demnitatea papală, inclusiv tiara. Ioan Graţian a devenit papă, luând numele de Papa Grigore al VI-lea.

Între timp, însă, verișoara în cauză s-a răzgândit, iar căsnicia dintre cei doi s-a destrămat. Atunci și Benedict al IX-lea și-a declarat abdicarea nulă și neavenită. A insistat să fie considerat în continuare Papă de drept. Astfel, Roma s-a trezit cu trei papi diferiți.

Al treilea Pontificat

În anul 1046 Henric al III-lea al Sfântului Imperiu Roman a fost nevoit să intervină. În cadrul Sinodului de la Sutri, împăratul i-a declarat pe toți trei papi scoși din funcție. A fost ales un nou papă, respectiv Papa Clement al II-lea.

În anul următor, Papa Clement al II-lea a murit. Se spune că ar fi fost mâna criminală a lui Benedict, care ar fi ordonat otrăvirea acestuia. Astfel, în anul 1047 Benedict al IX-lea s-a întors din nou la Roma și și-a început un al treilea Pontificat.

Moartea lui Benedict al IX-lea

În anul 1047, împăratul Henric al III-lea l-a numit, chiar de Crăciun, papă pe Poppo von Brixen, un nobil german care fusese episcop. O armată întreagă l-a însoțit pe acesta la Roma, având sarcina de a-l da jos pe Benedict al IX-lea, chiar cu forța.

Poppo von Brixen nu a deținut demnitatea papală decât 24 de zile, purtând numele de Papa Damasus al II-lea. Moartea lui a survenit la Palestrina, probabil din cauza malariei. Totuşi, nu este exclusă nici ipoteza conform căreia ar fi fost otrăvit și el.

Numirea lui Damasus al II-lea nu l-a împiedicat pe Benedict al IX-lea să se considere în continuare Papă de drept. Până în anul 1049 i-a sabotat pe Damasus și pe succesorul acestuia, Papa Leon al IX-lea. Abia în urma unui sinod ținut la Lateran, Benedict al Ix-lea a fost excomunicat.

Papa Benedict al IX-lea şi-a petrecut ultimii ani din viață la mănăstirea din Grottaferrata, unde a și murit în jurul anului 1055. Abatele Mănăstirii Grottaferrata, Sfântul Bartolomeu cel Tânăr, a susţinut că Papa Benedict al IX-lea a trăit în penitenţă, pentru ispășirea păcatelor comise în timpul pontificatului.