Gheorghe Gruia, cel mai bun handbalist român din istorie

Gheorghe Gruia Marinescu a fost a fost un handbalist român, dublu campion mondial cu echipa naţională a României, considerat a fi cel mai bun jucător din istoria României, fiind la un moment dat numit chiar cel mai bun handbalist al tuturor timpurilor.

Gheorghe Gruia s-a născut în data de 2 octombrie 1940, în București. Şi-a început activitatea sportivă la vârsta de 15 ani. A practicat atletismul, mai exact aruncarea greutăţii şi săritura în înălţime, în timp ce era elev la Liceul „Dimitrie Bolintineanu”.

În anul 1957, tânărul sportiv a intrat la Şcoala Militară de Ofiţeri, unde s-a făcut remarcat prin calităţile sale fizice. A început să joace volei, participând la campionatul oraşului Bucureşti, în echipa „Tracţiune Depou-Triaj”. Un an mai târziu, a fost legitimat la Clubul CCA Steaua Bucureşti, la secţia de volei.

Gheorghe Gruia, handbalist din întâmplare

Gheorghe Gruia nu a fost unul dintre handbaliştii care au trecut prin filiera clasică de selecție, adică de la juniori, la tineret şi apoi la seniori. Întâmplarea a făcut să fie observat de antrenorul emerit de handbal prof. I. K. Ghermănescu, care i-a propus să încerce handbalul.

După trei luni de instruire intensivă, Gheorghe Gruia a debutat direct în Divizia A. După doar un tur de campionat, a fost cooptat direct în lotul național de seniori al României. De atunci, Gheorghe Gruia s-a dedicat în mod exclusiv handbalului, devenind un jucător legendar. În anul 1962, a fost inclus în echipa de handbal a clubului Steaua Bucureşti.

În anul 1963, Gheorghe Gruia a câştigat primul său titlu de campion al României. Acesta avea să fie primul său titlu dintr-o serie de opt, ultimul fiind câştigat în anul 1973. De asemenea, a mai reuşit un succes extraordinar.

În anul 1964, s-a desfăşurat la Budapesta Cupa Dunării. Steaua a ajuns în finală cu cehoslovacii de la Dukla Praga. Atunci Gruia s-a îmbolnăvit foarte grav, având o febră de 40 de grade, și o stare foarte proastă, cu dureri în gât și transpirație rece.

Întrucât Steaua nu avea medic, s-a apelat la doctorul cehoslovac. Verdictul acestuia era crunt: sportivul român trebuia să stea 3-4 zile la pat, lucru care însemna că acesta rata finala, care avea loc în seara acelei zile. Întrebat dacă Gruia ar putea totuși juca, doctorul cehoslovac a fost ferm: acesta putea intra în teren doar dacă era nebun, pentru că era foarte probabil să se aleagă cu o miocardită de care nu va mai scăpa niciodată. Până la urmă, Gruia a luat medicamente şi a intrat pe teren.

În ciuda stării sale de sănătate deplorabile, sportivul român a reușit să marcheze 7 goluri pentru Steaua, sub privirile înmărmurite ale doctorului formației Dukla, care îşi făcea cruce la fiecare reușită a lui Gruia.

În anul 1968, Gheorghe Gruia a câştigat cu Steaua Cupa Campionilor Europeni, după finala de la Frankfurt pe Main, disputată tot împotriva cehoslovacilor de la Dukla Praga.^[sursa]

Gheorghe Gruia la echipa naţională a României

Gheorghe Gruia nu a evoluat niciodată pentru echipele naționale de juniori sau de tineret ale României, fiind selecționat direct la echipa mare, la doar un tur de campionat de la debutul său în prima ligă de handbal.

În anul 1964, sportivul a participat la primul său mare turneu final alături de echipa națională a României. La Campionatul Mondial de Handbal Masculin din Cehoslovacia, Gheorghe Gruia a devenit pentru prima oară campion mondial. În finală, România a învins, cu scorul de 25-22, selecționata Suediei, iar Gruia a marcat un gol în finală. Astfel, a devenit campion mondial la numai doi ani şi jumătate după ce s-a apucat de jucat handbal.

În anul 1967 a avut loc, în Suedia, Campionatul Mondial de Handbal, iar România a reușit să câștige medalia de bronz. Gruia a fost unul dintre principalii marcatori ai turneului. A fost, totuşi, considerat cel mai bun jucător al turneului.

În anul 1968, România a câștigat Campionatul Mondial Universitar, disputat în Germania. Gruia a fost din nou cel mai bun om al turneului.

Doi ani mai târziu, Gheorghe Gruia a devenit din nou campion al lumii alături de tricolori, la Campionatul Mondial din Franţa, din anul 1970. În cadrul turneului, sportivul român a marcat 30 de goluri, iar în finala disputată împotriva Germaniei de Est şi câştigată de România cu 13-12, a înscris patru goluri.

Ulterior, Gruia a fost medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice de Vară din Munchen din anul 1972, fiind golgheter al competiţiei, cu 37 de goluri înscrise.

Gruia a fost căpitanul echipei de handbal a clubului Steaua şi al echipei reprezentative a României, sub culorile căreia a evoluat de 126 de ori, marcând 636 de goluri.

Ultimii ani şi moartea lui Gruia

Din anul 1973 şi până în 1978, a fost antrenor şi profesor la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti, la handbal. Din anul 1978, „mâna de aur” a handbalului românesc a emigrat în Mexic. Acolo a fost numit director tehnic al echipei naţionale de handbal a acestei ţări.

„Îmi doream să rămân. Eu am suferit mult pentru că n-am fost lăsat să plec afară. Aveam oferte multe, eram cel mai bun handbalist al lumii, am renunţat la handbal ca să pot pleca afară şi chiar şi aşa am aşteptat cinci ani. Vroiam altceva de la viaţă. La început, m-au chemat de la partid şi mi-au zis că plec pentru trei luni. Când am auzit, le-am spus: «Am aşteptat cinci ani ca să plec pentru trei luni. Vă bateţi joc de mine? Bateţi-vă joc de cine vreţi voi, dar nu de mine!» Până la urmă mi-au lăsat să plec fără să-mi impună când să mă întorc. Şi nici că m-am mai întors.”, a povestit Gheorghe Gruia.

În anul 1992, Federaţia Internaţională de Handbal l-a numit pe Gheorghe Gruia „cel mai mare jucător de handbal al tuturor timpurilor”.

Legendarul handbalist Gheorghe Gruia a încetat din viaţă la 9 decembrie 2015, în Ciudad de México, în urma unui atac de cord. Avea 75 de ani.