Regatul Kerma: cealaltă civilizaţie fascinantă de pe Valea Nilului

Cultura Kerma sau Regatul Kerma a fost o civilizație timpurie centrată în oraşul antic Kerma, pe teritoriul actual al Sudanului. Această civilizaţie a înflorit între anii 2.500 î.Hr. și 1.500 î.Hr. în Nubia antică. Cultura Kerma își avea sediul în partea sudică a Nubiei, numită şi Nubia Superioară, iar mai târziu și-a extins aria de influenţă spre nord, în Nubia Inferioară și la granița cu Egiptul.

Se pare că această organizare statală a fost unul dintre numeroasele state din Valea Nilului în timpul Regatului Mijlociu al Egiptului. În ultima fază a Regatului Kerma, care a durat între aproximativ 1.700 și 1.500 î.Hr. a absorbit regatul sudanez Sai și a devenit un imperiu considerabil și destul de bine populat, rivalizând cu Egiptul. În jurul anului 1.500 î.Hr. a fost absorbit de Noul Regat al Egiptului, dar rebeliunile au continuat timp de secole. În secolul al XI-lea î.Hr. a apărut Regatul Kush, mai egiptizat, trăgându-se probabil din Kerma, recâștigându-şi independența regiunii față de Egipt.

Regatul Kerma: evoluţie şi rivalitate

De-a lungul timpurilor străvechi, au existat trei perioade în care Egiptul poate fi considerat cu adevărat un regat unit, cunoscute sub numele de Vechiul Regat, Regatul Mijlociu și Noul Regat sau Imperiul, cea mai înfloritoare epocă din istoria Egiptului Antic. Între aceste regate se regăsesc secole de lupte interne și confuzie, cunoscute sub numele de Perioadele Intermediare.

Nici măcar cele trei mari regate ale Egiptului nu s-au bucurat de un control total asupra Nilului. Regatul Mijlociu, în special, s-a confruntat cu o concurență semnificativă din partea unui vecin din sud, unul care a supraviețuit acestei linii de faraoni: Regatul Kerma.^[sursa]

Numită după capitala lor, cultura Kerma era situată în Sudanul de astăzi și a apărut în urmă cu aproximativ 5.500 de ani. Aceștia nu erau niște simpli răzvrătiți din deșert care tulburau orașele de frontieră egiptene. Drept dovadă, Kerma este unul dintre cele mai mari situri arheologice din Nubia antică.

Această civilizaţie misterioasă a avut o influență mare asupra regiunii, extinzându-și teritoriul până la granița cu Egiptul și intrând în conflict cu acesta. A avut o organizare politică centralizată, o religie proprie și o cultură artistică originală.

Arhitectura specifică civilizaţiei Kerma

Această civilizaţie antică este cunoscută pentru construcțiile sale din cărămizi de lut, numite deffufa, care erau folosite ca temple sau palate. Cel mai renumit exemplu este deffufa din orașul antic Kerma, care avea o înălțime de 18 metri și era dedicat zeului Apedemak.

De asemenea, au fost construite și tumuli funerari impresionanți pentru regii săi, care conțineau ofrande bogate și chiar sacrificii umane și animale.

Economia şi societatea

Civilizația Kerma avea o economie bazată pe agricultură, creșterea animalelor și comerț. Cultiva cereale, legume și fructe pe malurile Nilului și pe canalele artificiale. Oamenii se ocupau cu creşterea vitelor, oilor, caprelor și chiar a câinilor.

De asemenea, au fost stabilite legături comerciale cu Egiptul și cu alte regiuni, această activitate fiind importantă pentru obținerea de bunuri precum aur, cupru, fildeș, piei, tămâie și mir. Civilizația Kerma producea și obiecte din metal, faianță, ceramică, lemn și os.

Societatea era stratificată, cu o clasă dominantă formată din regi, nobili și preoți. Regii erau considerați semi-divini și aveau un rol religios și militar. Nobilii erau responsabili de administrarea teritoriilor și colectarea tributelor. Preoții se ocupau de cultul zeilor și de ritualurile funerare. Clasa inferioară era formată din țărani, meșteșugari și sclavi. De asemenea, această civilizaţie interesantă avea o cultură militară puternică, bazată pe arcași și infanteriști. Armata sa a fost capabilă să se opună Egiptului în mai multe rânduri.

Religia din Regatul Kerma

Civilizația Kerma avea o religie politeistă, cu un panteon format din zei locali și zei preluați de la egipteni. Cel mai important zeu era Apedemak, leul cu trei capete, care era asociat cu soarele, fertilitatea și războiul.

Alți zei erau Sebiumeker, zeul creator al Nubiei, Isis, zeița magiei și a maternității, Osiris, zeul morților și al renașterii, Horus, zeul cerului și al regalității etc. Civilizația Kerma practica mumificarea morților și îngroparea lor în tumuli cu ofrande funerare.

Arta

Civilizația Kerma avea o artă originală și variată, care reflecta influențele egiptene și nubiene. Arta sa includea sculpturi din piatră sau teracotă reprezentând figuri umane sau animale, bijuterii din aur sau argint cu motive geometrice sau florale, vase din ceramică, statuete din faianță cu aspect de animale fantastice, măști funerare din lemn sau piele cu pene și pietre prețioase etc.

Vasele din ceramică erau pictate cu motive abstracte sau figurative. Unele dintre aceste vase erau folosite pentru depozitarea sau transportul apei, vinului, uleiului sau cerealelor, altele pentru servirea mâncării sau băuturii. Arta oamenilor din Kerma avea o funcție religioasă, rituală sau pur şi simplu decorativă.

Dispariţia Regatului Kerma

Până în jurul anului 1.700 î.Hr., populația orașului Kerma a crescut de la 2.000 la 10.000 de locuitori. Artefactele lor erau diferite în ceea ce privește compoziția și tematica față de cele din Egipt, demonstrând o îndemânare excepțională în prelucrarea faianței albastre, o ceramică acoperită cu smalţ.

Unicitatea modelelor arată că populația Kerma a dezvoltat noi tehnici de prelucrare a artefactelor fără să mai existe influența Egiptului. Artefactele Kerma prezintă încrustații arhitecturale și cuarțită smălțuită, tehnici dezvoltate în izolare și care nu se găsesc în altă parte de-a lungul Nilului.

Kermații, cu arcașii lor înfricoșători, erau, de asemenea, mari războinici. Cu toate acestea, a apărut o problemă: cele mai multe dintre victoriile militare kermite au fost obținute în detrimentul egiptenilor. Astfel, deși știm din artefactele jefuite din Egipt că Regatul Kerma a avut succes în invaziile sale, documentele egiptene sunt suspect de tăcute în această privință.

În această ultimă perioadă a Regatului Kerma, conducătorii au reușit să preia cu succes controlul fortărețelor egiptene și al minelor de aur din cea de-a doua cataractă din sudul Nilului. Regatul a continuat apoi să se extindă pe teritoriul egiptean până când, în cele din urmă, în 1.500 î.Hr. și-au găsit naşul în faraonul Tutmes I. Acesta a intrat pe teritoriul Kermei și a distrus regatul, integrându-l în Egipt. Egiptul și-a recuperat astfel pământurile pierdute, iar kermiții, rivalii egiptenilor timp de secole, au încetat să mai existe.

Moştenire

Dar kermiţii nu au capitulat în liniște. Timp de două sute de ani, egiptenii s-au confruntat cu rebeliuni din partea acestora, care au refuzat să permită ca civilizaţia lor să fie absorbită de marele lor rival din nord.

În cele din urmă, kermiţii au fost exterminați, dar succesorii lor au continuat să trăiască în regiunea cunoscută sub numele de Kush. Iar kushiții, secole mai târziu, se vor ridica pentru a conduce Egiptul ca faraoni ai celei de-a 25-a dinastii, asigurându-se că civilizaţia Kerma nu va fi niciodată uitată.