Delphine LaLaurie, aristocrata care în secret era criminală în serie

Delphine LaLaurie, pe numele ei de fată Macarty, cunoscută şi ca Madame LaLaurie, s-a născut în anul 1787 în New Orleans, teritoriul spaniol ocupat din Louisiana.

Tatăl ei a fost Louis Barthelemy McCarthy, care a emigrat din Irlanda în SUA în anul 1730, în perioada colonialistă franceză. Mama ei, Marie-Jeanne, era o femeie franceză, iar familia trăia în Comunitatea White Creole din New Orleans. Numele de origine irlandeză al familiei a devenit mai târziu Macarty.

Familia Macarty era înstărită, membrii acesteia având afaceri în diverse domenii. Unul dintre unchii Delphinei a fost guvernator, în timp ce alte rude erau fie comercianţi bogaţi, fie oficiali ai armatei. Delphine a fost unul dintre cei cinci copii ai familiei Macarty.

Căsătoriile tragice ale domnişoarei Delphine

Prima căsătorie

Delphine a împlinit vârsta de 13 ani în anul 1800. Deşi era destul de tânără, Delphine era o domnişoară foarte frumoasă, astfel că atrăgea deja mulţi pretendenţi. Având aceste calităţi, nu i-a fost greu să găsească un mire potrivit.

Prima ei căsătorie a avut loc în luna iunie a anului 1800, când a devenit soţia unui oficial spaniol de rang înalt, numit Don Ramon de Lopez y Angulo. Întrucât o mare parte din New Orleans se afla sub ocupație spaniolă până atunci, căsătoria ei cu Don Ramon a făcut-o una dintre cele mai puternice femei din stat. Statutul ei a devenit şi mai puternic după ce soțul ei a fost numit consul general al Spaniei la puțin timp după căsătorie.

În anul 1804, Don Ramon a fost chemat înapoi în Spania. Deşi unele voci susţin că bărbatul ar fi fost chemat pentru o avansare, nu s-a aflat niciodată motivul chemării. Cert este că diplomatul a murit în timpul călătoriei. Fiind însărcinată, Delphine a născut o fiică în timpul voiajului, iar în urma morții soțului ei, s-a întors în New Orleans.

A doua căsătorie

În următorii patru ani, Delphine a trăit confortabil în conacul ei din New Orleans. În anul 1808 a cunoscut un nou bărbat care a cucerit-o. Astfel s-a căsătorit pentru a doua oară cu Jean Blanque.

Acesta era, de asemenea, unul dintre cei mai bogați bărbați din regiune. Era un comerciant abil, bancher și avocat. După căsătorie, Jean și-a cumpărat o casă în Royal Street, având patru copii cu Delphine.

Totuşi, nici cea de-a doua căsătorie nu a durat foarte mult. Jean a murit în anul 1816, la 8 ani după căsătorie.

A treia căsătorie

Una dintre fiicele lui Delphine din cea de-a doua căsătorie s-a născut cu unele afecţiuni la nivelul măduvei spinării. Tratamentul a dus-o la medicul Leonard Louis Nicolas LaLaurie, care a încercat tot felul de metode medicale pentru a o trata pe tânăra, dar nu a avut succes.

Însă, pe durata tratamentului, doctorul s-a îndrăgostit de Delphine, sentimentul fiind reciproc.

Doctorul avea de gând să se întoarcă în Franţa chiar înainte de a o cunoaşte pe Delphine. Deşi era cu 20 de ani mai mare decât tânăra mamă, acest lucru nu i-a împiedicat pe cei doi să se căsătorească.

Dar ceea ce părea o frumoasă poveste de dragoste s-a transformat într-o dramă la scurt timp după căsătorie. Vecinii auzeau în mod constant certuri și zgomote puternice venind dinspre casa lor. Întrucât relaţia nu a mers, cuplul s-a despărțit oficial în anul 1834. Doctorul Leonard LaLaurie a fost cel care a părăsit domiciliul conjugal.

Pentru Delphine LaLaurie, cele trei căsnicii eşuate ar fi însemnat mai mult decât putea duce. Iar asta ar fi condus-o la nebunie.^[sursa]

Delphine LaLaurie, criminală în serie

În acele vremuri, era o normalitate ca familiile înstărite să deţină, legal, sclavi de culoare. În acel cartier, sclavii erau folosiţi în special pentru a face treburi mărunte în jurul casei.

În comunitate s-au răspândit zvonuri potrivit cărora sclavii Delphinei trăiau într-o teamă constantă, întrucât îi maltrata. Totuşi, alte persoane, care o cunoşteau mai bine, spuneau că Delphine are un comportament adecvat cu sclavii săi.

În aprilie 1834, la scurt timp după plecarea soțului ei Leonard, a izbucnit un incendiu în conacul Delphinei, care pornise de la bucătărie. Vecinii s-au grăbit să-şi ofere ajutorul, aruncând cu apă pe flăcări şi dorind să evacueze casa până la sosirea pompierilor. Totuşi, au observat că imobilul era pustiu, lucru bizar, având în vedere că era cunoscut faptul că familia LaLaurie deţine sclavi.

Intrând în locuinţă, oamenii au găsit o femeie de culoare, de circa 70 de ani, care era legată cu lanţuri de aragaz. Aceasta a mărturisit că ea a pornit incendiul, de frica pedepsei pe care urma să o primească de la Delphine.

Deşi incendiul devenea tot mai puternic, Delphine refuza să-şi lase vecinii să intre în casă, pentru a stinge flăcările. Totuşi, oamenii nu au ascultat-o şi au intrat, ajungând în pod. Acolo au găsit şapte sclavi, care erau mai mult morţi decât vii, având urme vizibile de violenţă.

O cruzime de nedescris

Imaginea era îngrozitoare. Autorităţile care au sosit la faţa locului au găsit în casă sclavi mutilaţi, torturaţi în diverse moduri, unii dintre ei având intestinele scoase şi înfăşurate în jurul taliei, fiind lăsaţi pur şi simplu să se descompună.

Descoperirea sclavilor torturați în casă a declanşat iadul la conac. Mulţimea furioasă a intrat în casă şi a distrus bunurile rămase, pe care focul nu le-a putut distruge.

Sclavii care au supraviețuit au fost duși apoi într-o secție de poliție și au dat relatări detaliate despre atrocitățile pe care le-au suferit.

Mărturiile ulterioare ale sclavilor supravieţuitori sunt înfiorătoare. Delphine i-ar fi rupt oasele uneia dintre sclave, pentru a o face să încapă într-o cuşcă. O altă sclavă, care ar fi încercat să-i ajute pe cei care se aflau încuiaţi în pod, a fost prinsă de Delphine, care i-a îndesat măruntaie de animale în gură, după care i-a cusut buzele.

O fetiţă de 12 ani, a tras-o din greşeală de păr pe Delphine în timp ce o pieptăna. Îngrozită de pedeapsa care o aştepta, fetiţa a ales să sară pe geam în loc să aştepte pedeapsa brutală a stăpânei sale, care o urmărea cu un bici. Trupul fetei a fost aruncat apoi într-o fântână veche.

Delphine Lalaurie a dispărut fără urmă

Deşi a comis atrocităţi inimaginabile, Delphine LaLaurie a reuşit să scape nepedepsită. Criminala a dispărut de la locul faptei după ce s-a produs incendiul. Nu există suficiente informaţii care să ofere o relatare concretă a vieții sale de după anul 1834.

Se crede că Delphine ar fi fugit în Alabama după ce s-a aflat despre crimele sale, după care ar fi plecat la Paris, în Franţa.

Moartea ei rămâne un mister până în zilele noastre. Unele surse arată că Delphine ar fi murit în timpul unui accident de vânătoare de mistreți la Paris.

Totuşi, există relatări care susțin că Delphine s-a întors în New Orleans, unde și-a trăit ultimele zile într-un anonimat total. Această afirmaţie se bazează pe faptul că există un mormânt în Cimitirul St. Louis din New Orleans, care aparține unei femei pe nume Madame LaLaurie. Data decesului ei este marcată ca 7 decembrie 1842.

Înregistrările oficiale de la Paris susțin că Delphine LaLaurie ar murit pe 7 decembrie 1849.