Dacii falsificau monede de argint, iar tehnica pe o foloseau este impresionantă. Tradiţia a fost dusă mai departe

O serie de descoperiri arheologice arată că dacii au ştiut să se „descurce“ în vremurile dificile din punct de vedere economic. Mai exact, aceştia falsificau monede de argint, pe care le introduceau în circuitul economic. Atunci când resursele de metale preţioase au devenit tot mai rare, au apelat la falsuri, confecţionând podoabe din metale de calitate inferioară cu folie de metal preţios sau falsificând monede.

Cum falsificau dacii monede de argint

Dacii falsificau monede de argint prin două metode principale: turnarea și baterea.

Turnarea era metoda cea mai simplă și mai rapidă. Se folosea un mulaj din plumb sau bronz, în care se turna un aliaj de cupru și zinc, care avea o culoare asemănătoare argintului. Monedele falsificate prin turnare erau de calitate inferioară, având o greutate și o finețe mai mici decât monedele originale.

Baterea era o metodă mai complexă, dar care permitea obținerea unor monede de calitate mai bună. Se folosea o matriţă din metal, în care era gravat desenul monedei originale. Se încălzea un disc de metal, care apoi era bătut cu un ciocan în matriţă. În acest fel, se obținea o monedă care avea dimensiunea, greutatea și finețea apropiate de cele ale monedei originale.

Monedele de argint romane erau foarte apreciate în lumea antică, fiind un mijloc de schimb și de plată acceptat peste tot. Dacii, care nu aveau resurse suficiente de argint în teritoriul lor, au găsit o modalitate ingenioasă de a profita de această situație: falsificarea monedelor romane. Astfel, puteau să își procure bunuri și servicii de la alți popoare, fără să cheltuiască prea mult argint.

Pentru a falsifica monedele de argint, dacii foloseau o tehnică simplă, dar eficientă, numită „copiere directă”. Aceasta consta în utilizarea denarilor romani autentici ca poanson, adică drept model, și a le imprima în ștanțe de bronz încălzite la roșu. Apoi, turnau în formele obținute aliaje de argint cu alte metale mai ieftine, cum ar fi cuprul, zincul, plumbul sau fierul. Astfel, produceau imitații de mare fidelitate ale unor tipuri de denari romani republicani, care aveau inscripții și reprezentări clare și corecte.

Un exemplu de atelier monetar dacic, unde se falsificau monedele romane, a fost descoperit la Tilișca, în județul Sibiu. În acest loc, arheologii au găsit 14 ștanțe monetare din bronz, dintre care cinci erau fixate în manșoane de fier forjat. Ștanțele reproduc emisiuni de denari romani bătute între anii 148 și 74 î.Hr., de diferiți meşteri monetari. Unele dintre ștanțe erau în curs de finisare, iar altele nu prezentau urme de uzură, ceea ce sugerează că atelierul era la începutul activității sau în curs de organizare.

Cronologia funcționării atelierului monetar de la Tilișca este dificil de stabilit. Se presupune că ar fi fost activ în secolul I î.Hr., în perioada de maximă dezvoltare a Regatului Dac, condus de Burebista. Acesta a avut o politică expansionistă și a reușit să unifice triburile dacice și să cucerească teritorii învecinate. De asemenea, a avut relații comerciale și diplomatice cu Roma, dar și cu alte popoare. Pentru a-și finanța campaniile militare și proiectele de construcție, Burebista a avut nevoie de monedă de schimb, pe care o obținea prin falsificarea monedelor romane.

Falsificarea monedelor romane nu era o practică exclusivă a dacilor. Alte popoare, cum ar fi celții, germanii sau sarmații, au folosit aceeași metodă pentru a-și asigura resursele financiare. Însă dacii au fost printre cei mai iscusiți și mai prolifici falsificatori, reușind să producă imitații de o calitate aproape identică cu originalul.

Studii recente care arată cum dacii falsificau monede de argint

O aşezare de meşteri metalurgi daci a fost descoperită, în cetatea dacică de la Şimleu Silvaniei. Descoperirea este apreciată de arheologul Horea Pop, şeful secţiei de cercetare din cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău şi cel care a condus cercetările, drept ”inedită şi unică în arealul nord-vestic al Daciei pre-romane”, în principal datorită faptului că se crede că atelierul metalurgic de la Şimleu era folosit, printre altele, la falsificarea monedelor. 

Arheologul spune că meşterii „serveau, probabil, gustul aristocraţiei din aşezarea fortificată din punctul Observator”, aristocraţie care se bucura, datorită amplasării strategice a fortificaţiilor din zonă, de o relativă bunăstare. ”Controlau toate căile comerciale, vămuind, probabil, transportul de bunuri, foaret probabil şi pe cel de sare, aducător de venituri pentru aristocraţie dacică locală”, mai spune Horea Pop.

Acumulare acestor venituri oferea beneficiarilor atât monedă de schimb, cât şi materie primă pentru confecţionarea podoabelor care simbolizau prestigiul de care trebuia să se bucure aceştia.

Aurel Rustoiu, cercetător ştiinţific la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca, spune, într-un studiu pe tema ”Podoabe dacice de argint cu miez din metal de calitate inferioară”,  că la atelierul respectiv erau confecţionaţi, prin turnare, denari republicani. Materia primă folosită era un aliaj din cupru şi zinc. ”Falsificarea monedelor romane a fost impusă, probabil, de absenţa cantităţilor corespunzătoare de argint, lipsă explicabilă prin monopolul exercitat de conducătorii Regatului dac.”, susţine cercetătorul.

În aceeaşi idee privind limitarea accesului la resursele de argint se leagă, potrivit lui Rustoiu, şi preocupările dacilor pentru falsificarea podoabelor. Un tezaur întreg de astfel de podoabe, datând din secolu I î.Hr.,  a fost descoperit la Şărmăşag, în Sălaj. Tezaurul a fost publicat de arheologul Ioan Glodariu, care remarca existenţa unor piese având miezul confecţionat dintr-un aliaj de argint şi cupru, peste care a fost aplicată o foiţă subţire de argint de bună calitate. ”Tehnica de realizare este ireproşabilă şi doar împrejurarea că obiectele respective au parvenit fragmentar a permis sesizarea acestor detalii”., constată Aurel Rustoiu.^[sursa]

Descoperirile arheologice recente au demonstrat că falsificarea monedelor era o practică frecventă în Dacia pre-romană. Se estimează că aproximativ 10% dintre monedele descoperite în Dacia sunt falsificate. Falsificarea monedelor nu a fost doar o modalitate de a suplini lipsa de argint, ci și o formă de rezistență și de afirmare a identității dacice.

Falsificarea banilor, dusă mai departe

Tradiţia falsificării banilor a fost dusă mai departe, ajungând ca în Evul Mediu să fie realizată de ceea ce numim acum „autorități”. Doar că atunci când autoritatea statală falsifică moneda, procesul nu se mai numește „falsificare” sau fraudă, ci „intervenție punctuală în economie”, conform celor spuse de Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei.^[sursa]

În județul Suceava s-au găsit monede medievale falsificate la Ceteatea de Scaun și la Curtea Domnească, dar în cantități mici. Cele mai prolifice perioade pentru falsificare erau cele de conflicte armate, îndeosebi în secolul al XVII-lea, când domnitorii aveau nevoie de sume mari pentru plata cheltuielilor de război. Pe lângă falsificarea banilor la matriță, o altă metodă era pilirea monedelor din aur ungurești, scăzând astfel cantitatea de aur în raport cu valoarea monedei.

„Noi, la Suceava, eram producători de monede falsificate. Moneda era din metal -aur, argint, aramă și, în funcție de perioadă, mergea un anumit tip. Ei bine, moldovenii reproduceau acea monedă care circula cel mai bine. De fapt, falsificarea există de când au apărut banii.”, a subliniat Emil Ursu.