Grigore Vasiliu Birlic, un geniu al comediei româneşti

Grigore Vasiliu Birlic s-a născut la 24 ianuarie 1905, la Fălticeni, judeţul Suceava, în familia unui negustor. Numele de naştere era Grigore Vasiliu, Birlic fiind o poreclă pe care a primit-o în urma succesului înregistrat cu piesa având acelaşi nume, jucată la începutul carierei sale, poreclă adăugată apoi ca supranume.

În anul 1924, a absolvit cursurile Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni, apoi s-a înscris la Facultatea de Drept din Cernăuţi. În această perioadă a făcut şi figuraţie la Teatrul Naţional din Cernăuţi. Aşa a fost remarcat de directorul Dragoş Protopopescu, la a cărui recomandare a fost distribuit de regizorul Aurel Maican în comedia „Musca spaniolă” de Arnold şi Bach.

În ciuda talentului uriaş pe care îl avea, Grigore Vasiliu nu s-a visat în copilărie star de cinema, ci clovn la circ. În demersul său copilăresc de a intra în lumea circului drept clovn a fost oprit de tatăl său. Părinţii l-au îndemnat să înveţe carte, pentru a face o carieră.^[sursa]

Ca urmare a succesului de care s-a bucurat în faţa publicului, a fost angajat ca actor la Teatrul Naţional din Cernăuţi. Tot aici s-a mai remarcat în piesa „Amanetul” de Holberg, sub îndrumarea regizorală a lui Victor Ion Popa, precum şi în rolul Agamiţă Dandanache din piesa „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale.

Grigore Vasiliu Birlic a dat de 7 ori la Conservator

Birlic, pe numele real Grigore Vasiliu, şi-a încercat norocul de şapte ori la Conservator până a fost admis. În mod ironic, tocmai defectul din cauza căruia a fost respins la Conservator a devenit marca sa şi l-a ajutat mai târziu să cunoască celebritatea. „Eram peltic și scuipam când vorbeam.”, a descris mai târziu Birlic motivul pentru care a fost admis cu greu la Conservator.

În cele din urmă, a fost admis la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuţi, ulterior mutându-se la Conservatorul din Bucureşti.

”Avea un fizic împotriva tuturor canoanelor profesionale. Era un om mărunţel, insignifiant, cu o figură caricaturală. Iar în mijlocul acestei feţe ilare se aflau doi ochi de o infinită tristeţe, doi ochi de câine bătut. Acest contrast crea un soi de tensiune care era însăşi esenţa artei lui. El juca precum un echilibrist care merge pe-o sârmă, atent să ţină această cumpănă fragilă între tragic şi comic. (…) Lawrence Olivier spunea că actorul sculptează în zăpadă… Aşa s-a întâmplat şi cu Birlic: şi-a sculptat în zăpadă marile roluri. El a fost în primul rând actor de teatru.”Aşa îl descria pe Grigore Vasiliu Birlic, marele actor Radu Beligan.

Calităţile actoriceşti, expresivitatea i-au fost remarcate de regizori. Regizorul Aurel Maican l-a adus în anul 1933 la Bucureşti, unde avea să joace în anii următori, pe scenele diverselor companii particulare, în piese regizate de Sică Alexandrescu şi Ion Iancovescu. S-a remarcat în această perioadă mai cu seamă pe scena Teatrului Vesel, înfiinţat de regizorul Sică Alexandrescu împreună cu dramaturgul Tudor Muşatescu.

Succes atât pe scenă, cât şi pe marile ecrane

A jucat astfel în piesele „Micul Weber” şi „Otto Elefantul” de Arnold şi Bach, „Arde nevastă-mea” de A. Vercourt şi Jean Bever, „Prostul din baie” de Ernest Fiese şi Karl Fellman, „Aşternutul de mătase” de A. Birabeau şi G. Dolley, „Părintele căţeilor” de Glinger şi Taussig, „Împăratul” de Luigi Bonelli. A urmat rolul titular din farsa „Birlic” de Arnold şi Bach, adaptată special pentru el de dramaturgul Tudor Muşatescu şi de regizorul Sică Alexandrescu. Grigore Vasiliu a înregistrat un succes uriaş, iar identificarea actorului cu acest rol l-a determinat să-şi ia pentru totdeauna numele personajului interpretat.

Grigore Vasiliu Birlic a jucat în numeroase piese de teatru, precum şi în numeroase filme, excelând în roluri în registru comic. După naţionalizarea teatrelor particulare în 1948, s-a întors ca actor la Teatrul Naţional din Bucureşti. A jucat, de asemenea, şi pe scena Teatrului de Comedie din Bucureşti, una dintre piese fiind „Burghezul gentilom” de Moliere (1961).

În cinematografie a debutat în anul 1934 în filmul „Bing-Bang” (alături de Stroe şi Vasilache, care semnează şi regia), după care au urmat: „Doamna de la etajul II” (1937), regia Dezideriu Major; „Viaţa învinge” (1951), regia Dinu Negreanu; „Vizita” şi „Lanţul slăbiciunilor” (1952), regia Jean Georgescu; „Arendaşul Român” (1952); „O scrisoare pierdută” (1953), regia Sică Alexandrescu, Victor Iliu; „Directorul nostru” (1955), regia Jean Georgescu (alături de Al. Giugaru, Radu Beligan şi H. Nicolaide); „Două lozuri” (1957), regia Aurel Miheles, Gheorghe Naghi; „D-ale carnavalului” (1958), regia Gheorghe Naghi şi Aurel Miheles, „Titanic vals” (1964) de Tudor Muşatescu şi multe altele.

Printre rolurile care l-au făcut celebru se numără Lefter Popescu din filmul „Două lozuri”, Crăcănel din „D’ale carnavalului”, Costăchel Gudurău din „Telegrame”, Spirache Necşulescu din „Titanic vals”, Jupân Canciano din „Bădăranii”, Brânzovenescu din piesa „O scrisoare pierdută” ş.a. A interpretat, de asemenea, numeroase roluri în piese de teatru radiofonic.

Radu Beligan îl considera un „geniu al comediei, al umorului românesc”, așezându-l alături de Constantin Tănase. Criticii au spus că umorul și fizionomia sa l-ar fi putut propulsa într-o carieră internațională de excepție, dacă nu ar fi fost prizonierul unei cinematografii marginale.

Viaţa personală a lui Grigore Vasiliu Birlic

A fost căsătorit de două ori, mai întâi cu actriţa Angela Mateescu, apoi cu actriţa Valeria Nanci, dar nu a avut copii. Cea de-a doua soţie, Valeria Vasiliu Birlic, a jucat alături de soţul ei în filmul „Titanic vals” (1964), precum şi la Teatrul Naţional în piesa „Topaze” (1968) de Marcel Pagnol.

Marele actor Grigore Vasiliu Birlic a primit în anul 1953 titlul de Artist Emerit „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă şi pentru activitate merituoasă”, apoi şi titlul de Artist al Poporului. În 1967 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I „pentru activitate îndelungată în teatru şi merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

Fiind bolnav, a înţeles că i se apropia momentul plecării de pe scena vieții sale. Astfel, Birlic i-a cerut impresarului său, Gaby Michăilescu, să reia pentru public piesa de succes care l-a consacrat: „Birlic”, la care a fost și regizor. Alături de el, au jucat actori de mare renume. Acesta avea să fie ultimul mare triumf al lui Birlic.

Ochii săi trişti s-au închis pentru totdeauna la vârsta de 65 de ani. Grigore Vasiliu Birlic a murit în data de 14 februarie 1970, la București. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu. Din marele Birlic au ramas amintirile, filmele şi figura sa memorabilă, imprimată pe o monedă omagială emisă de Statul Român în anul 2005.