Marele Potop din vremea lui Noe: adevăr sau ficţiune?

6 min


7
7 puncte

Marele Potop, numit şi Potopul lui Noe, reprezintă una dintre cele mai cunoscute și mai controversate povestiri din Biblie.

Potrivit relatărilor biblice, Dumnezeu a trimis un potop uriaş pentru a distruge omenirea coruptă și violentă, dar i-a salvat pe Noe și pe membrii familiei sale, precum şi câte un cuplu din fiecare specie de animale. Cu toţii s-au refugiat într-o arcă uriaşă, construită din lemn, pe care o numim Arca lui Noe. Există numeroase voci care pun la îndoială existenţa acestui potop, dar lucrurile sunt mai complexe de atât.

Marele Potop: povestea din Biblie

Marele Potop este prezentat în Biblie, în Cartea Facerii, capitolul 7, versetele 1-12:

  1. După aceea a zis Domnul Dumnezeu lui Noe: „Intră în corabie, tu şi toată casa ta, căci în neamul acesta numai pe tine te-am văzut drept înaintea Mea.
  2. Să iei cu tine din toate animalele curate câte şapte perechi, parte bărbătească şi parte femeiască, iar din animalele necurate câte o pereche, parte bărbătească şi parte femeiască.
  3. De asemenea şi din păsările cerului să iei: din cele curate câte şapte perechi, parte bărbătească şi parte femeiască, iar din toate păsările necurate câte o pereche, parte bărbătească şi parte femeiască, ca să le păstrezi soiul pentru tot pământul.
  4. Căci peste şapte zile Eu voi vărsa ploaie pe pământ, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi am să pierd de pe faţa pământului toate făpturile câte am făcut”.
  5. Şi a făcut Noe toate câte i-a poruncit Domnul Dumnezeu.
  6. Noe însă, când a venit asupra pământului potopul de apă, era de şase sute de ani.
  7. Şi a intrat Noe în corabie şi împreună cu el au intrat fiii lui, femeia lui şi femeile fiilor lui, ca să scape de apele potopului.
  8. Din păsările curate şi din păsările necurate, din animalele curate şi din animalele necurate, din fiare şi din toate cele ce se mişcă pe pământ
  9. Au intrat la Noe în corabie perechi, perechi, parte bărbătească şi parte femeiască, cum poruncise Dumnezeu lui Noe.
  10. Iar după şapte zile au venit asupra pământului apele potopului.
  11. În anul şase sute a vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a douăzeci şi şaptea a lunii acesteia, chiar în acea zi, s-au desfăcut toate izvoarele adâncului celui mare şi s-au deschis jgheaburile cerului;
  12. Şi a plouat pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.[sursa]

Cum a decurs Potopul lui Noe

Aşadar, Biblia spune că Dumnezeu a hotărât să trimită un potop uriaş pe Pământ pentru a distruge omenirea coruptă și violentă. Cu toate acestea, i-a salvat pe Noe și pe familia sa, precum și câte un cuplu din fiecare specie de animale.

Dumnezeu i-a poruncit lui Noe să facă arca după niște măsuri și instrucțiuni precise și să aducă în ea câte două din toate animalele lumii, precum și provizii. Noe a ascultat de Dumnezeu și a intrat în arcă împreună cu soția sa, cu cei trei fii ai săi (Sem, Ham și Iafet) și cu soțiile lor.

După ce Noe a intrat în arcă, Dumnezeu a închis ușa după el. Apoi au început să se deschidă izvoarele adâncului și stâlpii cerului și a plouat timp de 40 de zile și 40 de nopți. Apele au crescut atât de mult încât au acoperit cei mai înalte munți și au ucis toate ființele care trăiau pe Pământ. Numai Noe și cei care erau cu el în arcă au rămas în viață.

Apele au rămas pe Pământ timp de 150 de zile. Apoi apele au început să se retragă. Arca s-a oprit pe vârful muntelui Ararat, în Turcia de azi. După 40 de zile, Noe a deschis fereastra arcei și a trimis un corb să vadă dacă apele s-au uscat. Corbul nu s-a întors, ci a zburat încoace și încolo până când s-a uscat pământul.

Apoi Noe a trimis un porumbel să vadă dacă apele s-au uscat. Porumbelul s-a întors la el, căci nu găsise unde să-și pună piciorul. După alte șapte zile, Noe a trimis iar porumbelul. De data aceasta porumbelul s-a întors cu o frunză de măslin în cioc, semn că viața vegetală începea să renască. După alte șapte zile, Noe a trimis iar porumbelul, dar acesta nu s-a mai întors.

Dumnezeu le-a dat lui Noe și urmașilor săi aceeași poruncă pe care le-a dat-o lui Adam și Evei: să se înmulțească și să umple Pământul.

Marele Potop, o poveste veche de când lumea

Potopul lui Noe nu este singura poveste despre un cataclism apocaliptic provocat de apă. Există mituri similare în multe alte culturi și civilizații ale lumii, cum ar fi cea greacă (Deucalion), cea mesopotamiană (Gilgameș), cea hindusă (Manu), cea chineză (Yu), cea aztecă (Nene) și multe altele.

Aceste povestiri au în comun câteva elemente:

  • o divinitate sau o forță supranaturală care decide să pedepsească omenirea pentru păcatele ei;
  • un supraviețuitor ales sau favorizat care primește instrucțiuni să construiască o barcă sau o altă formă de refugiu;
  • o colecție de animale care îl însoțesc pe erou;
  • o perioadă de ploaie sau de inundație care acoperă tot Pământul;
  • o oprire a apei și o ieșire din barcă;
  • un semn sau un simbol al unei noi alianțe între divinitate și omenire.

Aceste similitudini sugerează că povestea potopului are o origine comună sau că reflectă o experiență umană universală. Unii cercetători au propus că povestea potopului ar fi fost inspirată de evenimente istorice reale, cum ar fi inundații locale, glaciațiuni sau schimbări climatice. Alții au considerat că povestea potopului este o metaforă pentru transformările sociale și spirituale ale umanității.

O enigmă geologică

Una dintre cele mai cunoscute teorii științifice care încearcă să explice potopul lui Noe este cea a exploratorului Robert Ballard, oceanograful care a descoperit epava Titanicului. Acesta susține că potopul lui Noe a fost provocat de o inundație masivă a Mării Negre, care a avut loc acum 7.500 de ani, când Marea Mediterană s-a revarsat peste un prag natural și a acoperit un teritoriu uscat, locuit pe atunci de oameni și animale.

Ballard a găsit la o adâncime de 170 de metri urme ale unor așezăminte umane și ale unor specii de peşti de apă dulce dispărute. Profesorul crede că această catastrofă ar fi fost sursa de inspirație pentru povestea potopului din Epopeea lui Gilgameș, care la rândul ei ar fi influențat relatarea biblică a potopului lui Noe.

O altă teorie este cea a geologilor Walter Pitman și William Ryan. Aceştia au propus o variantă similară cu cea a lui Ballard, dar au plasat evenimentul cu 2.000 de ani mai devreme, în jurul anului 5.600 î.Hr. Cei doi cercetători au argumentat că inundația Mării Negre ar fi fost cauzată de topirea ghețarilor din ultima eră glaciară, care ar fi ridicat nivelul Mării Mediterane până la punctul de a sparge barajul natural dintre cele două mări. Ei au estimat că debitul de apă ar fi fost de 200 de ori mai mare decât cel al cascadei Niagara și ar fi acoperit o suprafață de circa 155.000 de kilometri pătrați.[sursa]

O teorie mai veche este cea a geologului britanic Sir Leonard Woolley, care a efectuat săpături arheologice în orașul antic Ur din Mesopotamia în anii 1920 și 1930. Acesta a descoperit o stratificare neobișnuită a solului, care indica o inundație localizată în jurul anului 3.000 î.Hr. Geologul a presupus că această inundație ar fi fost sursa de inspirație pentru povestea potopului din Epopeea lui Gilgameș, care la rândul ei ar fi influențat relatarea biblică a potopului lui Noe.

Niciuna dintre aceste ipoteze nu este confirmată pe deplin sau acceptată pe scară largă. Există multe dificultăți în a stabili data, locul și amploarea unui eveniment atât de vechi și atât de dramatic. De asemenea, există multe interpretări diferite ale textelor antice care menționează Potopul.

Marele Potop, o lecție morală

Indiferent dacă Marele Potop a avut loc sau nu în realitate, el rămâne o poveste plină de semnificații pentru credincioși și pentru oamenii interesați de istoria și cultura umanității. Potopul lui Noe este o poveste despre judecata și mila lui Dumnezeu, despre răspunderea și speranța omului şi, nu în ultimul rând, despre distrugerea și renașterea lumii.

Marele Potop reprezintă și un simbol al unei noi alianțe între Dumnezeu și omenire, pecetluită printr-un curcubeu (care a apărut la finalul potopului), semn al promisiunii divine de a nu mai trimite vreodată un asemenea cataclism. Potopul lui Noe este și o prefigurare a botezului creștin, prin care omul este spălat de păcate și renăscut în Hristos.

În final, mai putem spune că Marele Potop este şi o poveste despre supraviețuire și adaptare în faţa unor condiții extreme și neprevăzute. Este o poveste care nu își pierde niciodată actualitatea și relevanța şi care ne arată că, dincolo de orice catastrofă, există întotdeauna o speranță și o șansă la un nou început.

Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:

Urmăriţi DespreLume.ro şi pe Google News


Ţi-a plăcut? Distribuie şi prietenilor tăi!

7
7 puncte
Vladimir Ivanovici
Vladimir este absolvent al Facultăţii de Jurnalism din cadrul Universităţii Bucureşti. Este fotograf profesionist şi pasionat de cărţi şi lucruri interesante şi mai puţin cunoscute, pe care le expune pe site-ul DespreLume.ro.

Un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Distribuie şi prietenilor tăi!

Nu ţine lucrurile interesante doar pentru tine. Şi prietenii tăi şi-ar dori să afle aceste informaţii!
Închide