Doamna Chiajna, nepoata lui Ştefan cel Mare, singura româncă ce a condus oastea pe câmpul de luptă

Doamna Chiajna a fost una dintre cele mai controversate femei din istoria românilor. A fost considerată de unii drept o femeie fără scrupule şi extrem de ambiţioasă, în timp ce alţii au văzut-o ca pe o mamă devotată, dispusă la orice sacrificiu pentru a-şi proteja copiii.

Chiajna a rămas cunoscută posterităţii în special prin intermediul literaturii. Dacă nu ar fi devenit personajul principal al nuvelei istorice, „Doamna Chiajna”, scrisă de Alexandru Odobescu la jumătatea secolului al XIX-lea, probabil că ar fi fost mai puțin cunoscută publicului larg.

Dar doamna Chiajna a fost un personaj excepțional al istoriei, remarcându-se atât prin inteligență, ambiție, tărie de caracter, precum și prin cruzime atunci când era cazul. A reușit să-și salveze soțul și întreaga familie recurgând la mită, comploturi, schimburi şi chiar conducând armata pe câmpul de luptă.

Originea şi căsătoria cu Mircea Ciobanul

Chiajna s-a născut în Polonia, în anul 1525, fără a se cunoaşte data exactă. Numele său de botez a fost Ana, însă i s-a spus Despina, tradus în slavonă prin Chiajna. A fost fiica lui Petru Rareș, domnitorul Moldovei, și nepoata lui Ștefan cel Mare.

Despre copilăria sa nu se cunosc prea multe informaţii. Se ştie doar că a fost crescută la Suceava de doamna Elena, cea de-a doua soție a lui Petru Rareș.

În vara anului 1546, Chiajna s-a căsătorit cu domnitorul Țării Românești, Mircea Ciobanul, un personaj destul de controversat. Acesta nu făcea parte din marile familiile domnitoare și era, de fapt, un negustor de vite foarte bogat care-și câștigase tronul cumpărându-l de la autoritățile otomane.

Pe de altă parte, Chiajna avea 21 de ani, o vârstă destul de înaintată pentru o căsătorie cu un domnitor în Evul Mediu. Pe atunci, majoritatea mireselor erau adolescente. În orice caz, Chiajna și-a petrecut prima parte a vieții conjugale în mod casnic. I-a dăruit lui Mircea Ciobanul șapte copii, patru fete și trei băieți, și s-a preocupat de țesut și alte îndeletniciri de soție voievodală.

În tot acest timp, Mircea Ciobanul s-a consacrat ca unul dintre cei mai cruzi voievozi români, executând foarte mulţi boieri. Tocmai cruzimea, dar și sumele mari de bani date otomanilor i-au garantat domnia timp de 14 ani, o perioadă record pentru acele vremuri în care voievozii abia dacă prindeau trei-patru ani de domnie.

Doamna Chiajna, singura româncă ce a condus o armată pe câmpul de luptă

Doamna Chiajna a intrat în prim-plan către finalul domniei soțului ei. Deși era dedicată total vieții casnice, Chiajna a fost o femeie care moștenise de la bunicul său o fire războinică și o tărie de caracter aparte. În plus, era o femeie inteligentă, energică și foarte bine instruită.

În anul 1554, crudul voievod Mircea Ciobanul, urât de aproape toţi boierii, a fost mazilit. Fiind obligat să plece în exil, în Imperiul Otoman, Mircea Ciobanul părea pierdut.

Atunci a intervenit Chiajna, care s-a dovedit a fi mult mai puternică decât crudul ei soț. Ajunsă la Istanbul, a reușit să se împrietenească cu soțiile sultanului, devenind destul de populară în harem.

Se spune că doamna Chiajna ar fi mituit numeroși oficiali otomani, reușind să obțină atât siguranța copiilor săi, cât și tronul soțului. Astfel, Mircea Ciobanul a revenit pe tron ca domnitor al Valahiei, în anul 1559. În acelaşi an, însă, domnitorul a murit, iar Chiajna a rămas văduvă. Aceasta avea șapte copii în grijă și o mulțime de boieri care doreau să scape de ei, căutând să se răzbune pentru toate silniciile îndurate sub domnia lui Mircea Ciobanul.

Doamna Chiajna nu s-a lăsat nicio clipă bătută, asigurându-se că fiul ei Petru, pe atunci un adolescent de 16 ani, va urma la tron tatălui său.

O armată de boieri fugari în Transilvania s-a organizat în vederea alungării Chiajnei şi copiilor săi din Țara Românească. Doamna Chiajna a apărat tronul fiului său fără să stea prea mult pe gânduri. A fost prima femeie din istoria românilor care a condus o armată pe câmpul de luptă.

Doamna Chiajna a condus ţara din umbră cu o mână de fier

În acelaşi timp, a reușit, cu multă inteligență, să mituiască și să capete din nou sprijinul otomanilor, mai ales prin intermediul cadânelor sultanului. A luptat cu boierii în bătăliile de la Românești, Șerbănești și Boianu. În cele din urmă, a ieşit victorioasă, iar fiul său Petru a rămas domn al Valahiei.

Cea care controla totul era, însă, Chiajna și, la fel ca soțul ei, a tăiat în stânga și în dreapta pe toți cei bănuiți de trădare sau care reprezentau o amenințare într-un fel sau altul.

Doamna Chiajna a acționat și pe plan diplomatic, măritându-şi fiicele pentru a încheia aliaţe, la fel ca ceilalţi domnitori ai acelor vremuri. Singura care i-a făcut probleme a fost fiica sa cea mică, Marina, care fusese promisă boierului Ion Cantacuzino.

A aranjat, prin intermediul patriarhului Constantinopolului, căsătoria Marinei cu acest boier. Pentru că acesta era prea bătrân pentru ea, având 50 de ani, Marina s-a opus. ”Merse plângând la mamă-sa şi îi spuse: «Nu şi iarăşi nu şi nu! Mai bine moartă decât soţia lui Ion, cât de Împărat o fi»”, arată istoricul Constantin Gane, în cartea „Trecute vieţi de doamne şi domniţe”.

Marina a fugit cu tânărul boier român pe nume Radu Socol, pe care îl iubea. Ca să spele rușinea aruncată pe obrazul Porții otomane, doamna Chiajna a trimis alte noi daruri mari. În același timp ca să se răzbune pe boieri, a dat ordin să fie omorâți mai mulți dintre ei.

Timp de aproape 10 ani, Chiajna a condus cu mână de fier Valahia, chiar dacă, teoretic, pe tron se afla fiul ei. S-a implicat mult și în educație, Chiajna înființând una dintre cele mai vechi școli medievale românești, la Câmpulung Muscel. De asemenea, a iniţiat ctitorirea mai multor aşezăminte religioase.

După povestea cu nunta ratată, dar și în urma multor plângeri boierești la Istanbul, doamna Chiajna a căzut în dizgrație. În anul 1568, fiul său a fost mazilit, astfel că doamna Chiajna a fost nevoită să plece în exil, în Alep, alături de toți copiii săi.

Viaţa în exil şi ultimii ani

În exil a dus o viață grea, însă nu s-a lăsat bătută nicio clipă. A organizat comploturi, a dat mită şi chiar a ajuns să vândă pe stradă, totul pentru a-şi salva familia. În acest exil a murit şi Petru, la doar 23 de ani. Acest lucru a cauzat o durere imensă în sufletul Chiajnei.

Pentru a ieși din acest impas, a făcut o mișcare inteligentă. Şi-a trimis cealaltă fiică, pe Dobra, în preajma lui Murad, prințul moștenitor al Imperiului Otoman. Murad a devenit sultan și a luat-o de nevastă pe Dobra. În paralel, Chiajna şi-a turcit doi dintre băieți, pe Mircea și pe Radu, tocmai pentru a-şi întări mai bine relaţiile în administrația otomană.

Pe lângă ambiția nemăsurată, tăria de caracter și inteligența de care a dat dovadă, doamna Chiajna a fost cunoscută și ca o femeie frumoasă, atractivă, chiar focoasă în pat. „Era o femeie cu pofte monstruoase.” mărturisea un agent european trimis în Imperiul Otoman.

Chiajna a fost o doamnă energică, isteață, urzitoare de intrigi și dornică de putere, dar și o admirabilă mamă, capabilă de orice jertfă pentru copiii ei.

„S-a spus despre doamna Chiajna că a fost personificarea ambiţiei, a răutăţii şi a cruzimii. Un monstru. Nu e adevărat. Nici nu rezultă de nicăieri că ar fi putut fi rea. Ambiţioasă şi crudă, poate. Dar nu într-atât încât să se facă din ea un tip, o personificare. Dezbrăcată de legendă şi redusă la proporţiile adevărate ale ciudatei ei firi, doamna Chiajna ni se înfăţişează ca o femeie inteligentă, ambiţioasă şi energică. Atât.”, a mai scris istoricul Constantin Gane în opera citată anterior.

Doamna Chiajna a murit în anul 1588, la vârsta de 63 de ani. A fost înmormântată la Istanbul, însă locul său de veci s-a pierdut.