Natalia Obrenovici, pe numele de fată Cheșco s-a născut în data de 15 mai 1859, în Florența și se înrudea cu mai toate marile familii aristocratice din Moldova. Tatăl său, Petre Cheșco, era colonel în armata țaristă și provenea dintr-o ramură a familiei boierești Wassiliko de Serecki, care primise din partea Casei de Habsburg titlul de baron. Familia Cheșco a primit, după cotropirea Basarabiei, 1812, titluri nobiliare rusești.
Bunicul patern al Nataliei, Ioan Cheșco, a fost mareșal al nobilimii din ținuturile Chișinău și Orhei și membru al Sfatului Suprem al Basarabiei, în perioada în care Basarabia se bucura de autonomie în cadrul Imperiului Țarist. A devenit apoi conducător al ținuturilor Soroca, din Basarabia, apoi Iași, din Principatul Moldovei.
Mama Nataliei Cheșco, Pulcheria Sturdza, era nepoata domnitorului Ioniță Sandu Sturdza. Natalia Cheșco a rămas orfană și a fost crescută de rudele sale din familia princiară Moruzzi, cu origini fanariote. A copilărit la moșia familiei, la Ungheni, în Basarabia, și la Iași, în România.
Natalia Obrenovici, regină a Serbiei
La Viena l-a cunoscut pe viitorul ei soț, Principele Milan al Serbiei. Și el era pe jumătate român. Mama sa era Maria Obrenovici, originară din Moldova, care s-a căsătorit cu prințul Miloș Obrenovici și, mai târziu, a devenit amanta domnitorului Alexandru Ioan Cuza al Principatelor Unite Române. Milan al Serbiei, de altfel, se născuse la Mărășești, pe moșia mamei sale.
Milan al Serbiei și Natalia Cheșco s-au logodit la Viena, iar în anul 1875, s-au căsătorit în catedrala din Belgrad. Un an mai târziu, Natalia l-a născut pe primul ei fiu, Alexandru. Nașul de botez al copilului a fost Țarul Alexandru al II-lea al Rusiei. În anul 1878, Natalia și Milan ai Serbiei au mai avut un fiu, Serghei, care a murit, însă, la câteva zile după naștere.
În anul 1882, Serbia a fost proclamată regat, iar Natalia a devenit regină. Treptat, relațiile dintre Natalia și Milan s-au înrăutățit, inclusiv din motive politice. Milan ducea o politică ce apropia Serbia de Austro-Ungaria, în timp ce Natalia era partizana apropierii de Rusia. Cei doi au divorțat în anul 1888. Un an mai târziu, Milan a abdicat în favoarea fiului său, Alexandru, care a urcat pe tron, deși era minor. S-a format un consiliu de regență, puternic influențat de acelaşi Milan al Serbiei.
În anul 1893, Natalia și Milan s-au reconciliat și au cerut bisericii să anuleze divorţul, lucru care s-a şi întâmplat. Familia Regală a Serbiei a fost, însă, măcinată de noi conflicte, atunci când Regele Alexandru I a decis să se căsătorească cu una dintre domnișoarele de onoare ale mamei sale, Draga Mașin. Părinții săi s-au opus, pentru că ea nu era de rang suficient de înalt.
În anul 1900, Milan a plecat din nou în exil și a murit în anul 1901. Doi ani mai târziu, în anul 1903, Alexandru al Serbiei și soția sa au fost asasinați de o organizație panslavistă, care îi reproșa Regelui politica pro-occidentală.
Natalia a Serbiei a rămas singurul membru în viață al dinastiei Obrenovici. Și-a împărțit averea Universității din Belgrad, precum și bisericilor și mănăstirilor din Serbia. A plecat în Franța, unde a făcut profesiunea de credință catolică și a devenit călugăriță. A murit în data de 8 mai 1941, la Saint-Denis, în Franța. Memoriile sale, păstrate la Vatican, au fost publicate în Serbia în anul 1999.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
