Olimpia din Epir, mama lui Alexandru cel Mare şi cea care l-a influenţat pe legendarul cuceritor

Fiica regelui Neoptolemos al Epirului (un regat din nord-vestul Greciei), Olimpia din Epir din s-a născut în anul 375 î.Hr., probabil la Ambrakia, reşedinţa principală a suveranului moloss. În copilărie, ea poartă alte trei nume: Myrtale, Polixenia și Stratonice. Nu se cunosc prea multe detalii despre viața sa, până la căsătoria cu Filip al II-lea al Macedoniei.

Unii cred că, rămasă orfană, Olimpia domnea peste molossi (un grup de triburi grecești antice care locuiau în regiunea Epirului în antichitatea clasică) în momentul în care s-a măritat, în anul 357 î.Hr.

Într-o serie de povestiri, istoricul antic Plutarh a descris întâlnirea ei cu Filip al II-lea, pe insula Samothrace. Marele istoric susține că s-ar fi căsătorit din dragoste. Alții sunt convinși că la mijloc a fost doar o alianță politică. Chiar dacă suveranul macedonean ar fi iubit-o cu adevărat pe prințesa epirotă de 20 de ani, este foarte posibil ca motivele politice să fi jucat un rol important, având în vedere că, ulterior, este sprijinit de soție să pună stăpânire pe Epir. Își creează aici o bază de pornire în campaniile împotriva triburilor ilirice din nord și a orașelor grecești din sud.

Se spune că Filip al II-lea era un afemeiat. Avea un harem compus din 50 de femei din Tracia, Iliria, Tessalia și din toată lumea grecească, toate soții „diplomatice“.

Olimpia a devenit principala regină de la Pella, capitala macedoneană, după moartea Philinnei. La un an de la căsătorie, l-a adus pe lume pe Alexandru, viitorul „cuceritor al lumii“, în noaptea în care nebunul Herostrat a incendiat templul Artemizei din Efes. Suveranul s-a atașat foarte mult de acest copil.

Frumoasa epirotă a mai născut apoi o fată, numită Cleopatra, la fel de dragă tatălui. Însă armonia conjugală nu a ţinut multă vreme. Regele era un soț rău și mai mereu absent. Olimpia a devenit violentă și își exprima mereu dorința de a domina. Relațiile dintre ei s-au deteriorat și mai mult odată cu creșterea haremului regal. De asemenea, Filip al II-lea începuse să fie dezgustat de excentritățile epirotei, care, predispusă la misticism, „umbla“ cu șerpii în timpul unor ceremonii orfice, dionisiace.

Ruptura dintre Olimpia din Epir şi rege

Ruptura dintre cei doi soţi s-a produs în anul 337 î.Hr. După 20 de ani de căsnicie, regina principală era foarte afectată de pasiunea pe care soțul o manifesta pentru o nobilă macedoneană, numită Cleopatra-Euridice.

Spre deosebire de celelalte căsătorii încheiate din rațiuni politico-diplomatice, pe care le acceptase impasibilă, cea pusă atunci la cale a ofensat-o de-a dreptul. A început sa se teamă îndeosebi când a aflat că rivala se pregătea să-i dăruiască lui Filip „un moștenitor de la o macedoneană, nu de la o străină“. Unii istorici susțin că, prin căsătoria cu tânăra Cleopatra-Euridice, regele, aflat la o vârstă înaintată, ar fi intenționat să-și asigure sprijinul aristocrației din țară.

Scandalul a izbucnit la nuntă. Unchiul miresei a început să se exprime jignitor la adresa lui Alexandru: „Să rugăm zeii să-i dea lui Filip și Cleopatrei un moștenitor adevărat“. Fără să stea pe gânduri, fiul epirotei i-a strigă furios: „Mizerabile, mă crezi bastard?“.

Băut, regele s-a năpustit cu un pumnal asupra tânărului insolent. Umiliți, Alexandru și mama lui s-au autoexilat în Epir. Dojenit de cumnatul său, pe care Olimpia a încercat să-l convingă să atace Pella, regele i-a rechemat. S-a întors, însă, numai Alexandru. La un an după cele întâmplate, Filip al II-lea a fost asasinat.

Olimpia din Epir, acuzată de moartea regelui

Un istoric latin a acuzat-o pe Olimpia din Epir de moartea regelui. Crima a fost înfăptuită în timpul unei petreceri, în ajunul nunții Cleopatrei cu unchiul ei, Alexandru, regele Epirului. După vitejia dovedită într-o bătălie, viitorul Alexandru cel Mare s-a impus la curte, cu toate că avea doar 19 ani pe atunci. A perluat tronul și nimeni nu i-a contestat dreptul la succesiune.

Olimpia a revenit imediat la Pella și a început să pună la cale răzbunări sângeroase. În primul rând, a fost asasinată fiica Cleopatrei-Euridice și a lui Filip, chiar pe genunchii mamei, care a fost silită apoi să se spânzure.

După ce adus liniştea în Grecia și a potolit neamurile barbare până la Istru, în anul 334 î.Hr., Alexandru cel Mare a pornit în cucerirea Asiei. A lăsat țara în grija unuia dintre generalii tatălui său, Antipater (Antipatros), căruia i-a atribuit funcția de locțiitor regent.

Supărată că nu i s-a încredințat ei acest post, Olimpia din Epir a pretins să-și impună totuși autoritatea în stat, ca regină mamă. L-a asaltat efectiv pe Alexandru cu scrisori împotriva lui Antipater. De departe, suveranul îl susținea în continuare pe general și a încercat să tempereze avântul mamei sale, căreia i-a interzis cu fermitate să se amestece în activitatea politică.

Rănită în orgoliu, regina s-a întors din nou în țara natală. În Epir, puterea se afla în mâinile fiicei ei, Cleopatra, după moartea unchiului (care, în același timp, îi era și soț). Evident, Olimpia s-a implicat în guvernarea statului și nu s-a lăsat până ce nu a determinat-o pe tânăra regentă să plece în exil la Pella.

Moartea lui Alexandru cel Mare i-a adus sfârşitul Olimpiei

În cele din urmă, cu ajutorul intrigilor țesute prin scrisori, Olimpia a reuşit să-și convingă fiul să-l destituie pe Antipater. Dar bucuria ei nu a durat mult, căci suveranul a murit pe neașteptate, răpus de febră, la Babilon, în anul 323 î.Hr. Convinsă că l-a otrăvit un membru al familiei locțiitorului, Olimpia s-a răzbunat în mod cumplit.

După moartea lui Antipater, fiul său, Cassandros, a chemat-o de urgență în Macedonia, convins că numai ea va reuși să se impună, pentru că reprezenta practic ideea de dinastie și imperiu pentru armată. Însă, în loc să-și folosească prestigiul și influența pentru pacificarea regatului, Olimpia a început să-i elimine pe toți cei care-i contestau puterea. O sută de nobili care i s-au opus au fost ucişi. Mii de nevinovați au fost trecuți prin sabie. Speriați de crimele odioase, mulți dintre partizani au decis să o părăsească.

Fiul lui Antipater a regretat că a chemat-o în ajutor și s-a hotărât să-și repare greșeala. Abandonată de soldați, regina veninoasă s-a refugiat în sudul regatului, la Pydna, împreună cu nora, Roxana, și nepotul Alexandru al IV-lea, fiul lui Alexandru cel Mare.

Orașul a fost asediat de armatele lui Cassandros. După o rezistență acerbă, timp în care în cetate s-a ajuns chiar la acte de canibalism, Olimpia a capitulat, cu condiția să fie lăsată în viață.

Moartea reginei Olimpia din Epir, un mister nedesluşit

Olimpia a fost arestată și condamnată la moarte de către un tribunal militar. Cassandros a ezitat să execute sentința. A preferat s-o lase să fugă cu un vapor pe care apoi să-l scufunde. Dar regina a refuzat „oferta“. A cerut să fie dusă în fața unui tribunal pentru a se disculpa. Cassandros se temea de puterea ei de convingere și nu a acceptat. Astfel, a ordonat soldaților s-o ucidă, însă aceștia nu au îndeplinit ordinul, din respect pentru amintirea lui Alexandru Macedon.

Sfârșitul Olimpiei stârnește controverse. Unii spun că ar fi fost lapidată de rudele macedonenilor pe care i-a ucis, conform tradiției. Alții susțin că ar fi fost omorâtă cu sabia, sau că a fost sugrumată. La vârsta de 60 de ani, mama celui mai mare bărbat al Antichității a privit moartea în față cu curaj: „Și-a pus în ordine părul grizonat și și-a acoperit decent trupul mutilat, înainte de a-și da duhul“.

Ambițioasă peste măsură, dornică mereu să ocupe rolul principal în treburile statului, Olimpia este considerată geniul malefic al dinastiei macedonene. Cu toate acestea, a fost o femeie care a depășit constrângerile sociale ale timpului său pentru a-și modela propriul destin și a influența cursul istoriei prin fiul său, Alexandru cel Mare.