În această lume vastă și diversă în care trăim, există vieţuitoare mici și aparent neînsemnate care își construiesc imperii incredibile și își desfășoară vieţile cu o organizare și o inteligenţă remarcabile. Acestea sunt furnicile, acei mici războinici ai naturii care, deși pot părea insignifiante individual, formează societăți complexe și înțelepte, fascinând și intrigând oamenii de mii de ani. Astfel, am pregătit o listă de curiozităţi despre furnici, în care vom călători în lumea acestor fiinţe pentru a descoperi misterele lor intrigante și abilitățile lor incredibile.
Când ne gândim la furnici, probabil că ne vin în minte imagini ale unor mici creaturi de culoare neagră sau roșie, a căror muncă neobosită se desfășoară sub razele fierbinți ale soarelui. Dar, în spatele acestui tablou comun, se ascunde un univers extraordinar și fascinant al curiozităților, comportamentelor ingenioase și realizărilor uimitoare ale acestor mici minuni ale naturii.
Urmează să explorăm structura socială complexă a coloniilor, mecanismele de comunicare ingenioase, abilitatea lor de a rezolva probleme complicate, dar și modul în care se adaptează la diferite medii și supraviețuiesc în condiții extreme. Așadar, pregătiți-vă să pătrundeți în universul lor minunat și să fiți uimiți de inteligența și ingeniozitatea acestor mici ființe. Să începem, aşadar, călătoria noastră în lumea acestor fiinţe, prin intermediul acestei liste de curiozități despre furnici!
50 de curiozităţi despre furnici
1. Furnicile au fost printre primele insecte care au apărut pe Pământ. Au evoluat din strămoși similari viespilor pe la mijlocul cretacicului, adică în urmă cu circa 110–130 milioane de ani și s-au diversificat după creșterea numărului de plante cu flori.
2. Până în prezent, au fost clasificate peste 12.500 dintr-un număr total estimat de 22.000 de specii. Ele se identifică cu ușurință după antenele lor cotite și după structura distinctivă în formă de noduri, cu talie îngustă.
3. Furnicile formează colonii ale căror dimensiuni variază de la câteva zeci de indivizi prădători ce trăiesc în mici cavități naturale până la colonii extrem de bine organizate ce ocupă teritorii largi și sunt formate din milioane de indivizi.
4. Coloniile mai mari constau mai ales din femele sterile și fără aripi ce alcătuiesc caste de „lucrătoare”, „soldați” sau alte grupuri specializate. Aproape toate coloniile de furnici au și câțiva masculi fertili denumiți „trântori” și una sau mai multe femele fertile denumite „mătci” sau „regine”. Coloniile sunt descrise uneori ca superorganisme deoarece furnicile par a opera ca o entitate unificată, lucrând împreună pentru a susține colonia.
5. Cel mai mare cuib de furnici găsit vreodată se întinde pe o suprafaţă lungă de peste 5.000 de kilometri.
Descoperită în Argentina în anul 2000, colonia uriașă adăpostea 33 de populații de furnici care au fuzionat într-o supercolonie gigantică, cu milioane de cuiburi și miliarde de lucrătoare.[sursa]
6. Furnicile sunt printre cele mai puternice insecte din lume şi unele dintre cele mai puternice fiinţe de pe Pământ. Aceste fiinţe mici pot transporta obiecte de până la 50 de ori mai grele decât greutatea lor.
7. Furnicile nu au urechi și unele dintre ele nu au nici ochi. Furnicile „ascultă” prin simțirea vibrațiilor de la sol prin picioare, iar furnicile fără ochi, cum ar fi specia furnicilor șofer, pot comunica folosindu-şi antenele.
8. Furnicile sunt cele mai longevive insecte. Spre deosebire de unele insecte care ar putea trăi doar câteva zile sau chiar ore, regina furnicilor a unei anumite specii, denumită ştiinţific Pogonomyrmex Owyheei, poate trăi până la 30 de ani.
9. Furnicile au colonizat aproape toate porțiunile de uscat de pe Pământ. Singurele locuri în care lipsesc furnici indigene sunt Antarctica și câteva insule îndepărtate și neprielnice. Furnicile trăiesc bine în majoritatea ecosistemelor și pot forma 15–25 % din biomasa animalelor terestre. Succesul lor în atât de multe medii a fost atribuit organizării lor sociale și abilității de a modifica habitatul, de a se conecta la resurse și de a se apăra.
Curiozităţi despre furnici: anatomia furnicilor
10. Furnicile au un exoschelet, o cochilie dură care le protejează împotriva rănilor și previne pierderea apei. Este presărat cu mici deschideri pentru ca oxigenul din jur să intre în interior, fără a fi nevoie să respire. Aşadar, una dintre cele mai interesante curiozităţi despre furnici este că nu au plămâni. Sistemul lor respirator simplu este format dintr-o rețea de tuburi numite spiracule. Acestea se ramifică în tot corpul furnicii și permit schimbul de gaze cu mediul extern.
11. Furnicile au un sistem circulator deschis, ceea ce înseamnă că sângele lor nu este limitat la vasele de sânge. În schimb, sângele lor, numit hemolimfă, circulă liber prin corp și se scurge în jurul organelor. Hemolimfa nu transportă oxigen, ci doar nutrienți și hormoni.
12. Furnicile au un sistem reproducător specializat, care variază în funcție de sex și rol. Regina furnicilor are un ovar mare care produce ouă fertilizate sau nefertilizate. Ouăle fertilizate devin furnici femele (regine sau muncitoare), iar ouăle nefertilizate devin furnici masculine. Unele furnici femele, cum ar fi cele din specia Cataglyphis, nu au nevoie să se împerecheze pentru a produce descendenți, reproducându-se prin partenogeneză asexuată sau clonare și toți dintre acești urmași vor fi femele, fiind copia genetică fidelă a mamei.
13. Furnicile trec prin patru etape de dezvoltare: ou, larva, pupa (uneori cocon, numită metamorfoză în funcție de pe specie) și adult. Larvele nu au picioare, dar sunt capabile de unele mișcări minore, cum ar fi aplecarea capului spre o sursă de hrană atunci când sunt hrănite. În această etapă, nivelul de îngrijire și hrană pe care îl primesc larvele va determina eventuala lor formă adultă. Când resursele sunt reduse, toate larvele se vor dezvolta în furnici lucrătoare. Totuși, dacă părintele unei colonii cu reproducere sexuală are o cantitate mare de hrană, unele dintre larve vor primi o hrană mai bună decât altele și se vor dezvolta în furnici femele înaripate, mature sexual, destinate să părăsească colonia. În această etapă, furnicile femele înaripate sunt uneori cunoscute ca „furnici prințesă”.
14. Furnicile au două maxilare puternice, care funcţionează precum foarfecele. Insectele nu pot înghiţi hrana solidă, ci doar seva sau sucul alimentelor, pe care le storc cu fălcile lor puternice.
15. De asemenea, furnicile au două stomacuri, unul pentru uz personal și unul pentru a împărți cu ceilalți membri ai coloniei. Acest lucru le permite să împartă hrană sau să ajute la hrănirea puilor.
16. Fiecare furnică are 6 picioare puternice, dotate la rândul lor cu 3 articulaţii, ce permit furnicii să se deplaseze pe orice fel de teren accidentat. Dacă un om ar putea alerga atât de repede precum o frunică, raportat la greutatea lui, atunci ar avea o viteză similară cu cea a unui cal de curse.
17. Furnicile au un sistem imunitar adaptiv, care le permite să reziste la infecții și boli. Sistemul imunitar este format din celule albe din sânge numite hemocite, care pot recunoaște și distruge agenții patogeni străini. De asemenea, furnicile pot produce substanțe antimicrobiene care inhibă creșterea bacteriilor și fungilor pe suprafața corpului lor.
18. Furnicile au un sistem endocrin complex, care controlează creșterea, dezvoltarea și reproducerea lor. Sistemul endocrin este format din mai multe glande care secretă hormoni în hemolimfă. Hormonii reglează diferite funcții corporale, cum ar fi metamorfoza, împerecherea, agresivitatea și comunicarea.
19. Furnicile au un sistem nervos central format dintr-un creier și o coloană nervoasă. Creierul furnicii este foarte mic, dar are câteva sute de mii de celule, conţinând toate informațiile necesare pentru a face tot ceea ce fac. Acest lucru le califică drept cele mai inteligente insecte de pe Terra.
Curiozităţi despre furnici: coloniile
20. Odată ce o colonie este înființată, furnicile lucrătoare îndeplinesc nevoile reginei, cum ar fi oferirea de mâncare și eliminarea deșeurilor ei. Deoarece structura socială a furnicilor este foarte complexă și furnicile individuale sunt relativ simple, o colonie de furnici poate fi gândită ca un singur organism, iar furnicile individuale ca celule sau membre ale organismului, deoarece indivizii pot supraviețui rar pe cont propriu. Într-o colonie, unele furnici pot să nu aibă nicio legătură cu regina, cum ar fi atunci când un pui este capturat într-un raid și crescut ca al coloniei.
21. Coloniile de furnici se comportă similar cu o rețea neuronală, adică un sistem de calcul inspirat de creierul uman. Furnicile individuale pot transmite și primi informații prin semnale chimice sau tactile, care le permit să ia decizii colective în funcție de situație. De exemplu, furnicile pot ajusta pragul de temperatură la care își schimbă locul cuibului în funcție de dimensiunea grupului.
22. În funcţie de specie, o colonie poate fi formată din câteva zeci, sute sau chiar câteva milioane de indivizi. Colonia este condusă de cel puţin o regină. Aceasta este singura care are dreptul să procreeze. Regina poate trăi chiar până la 30 de ani. În momentul în care regina moare, o altă regină îi poate lua locul sau muşuroiul este condamnat la pieire. Regina are aripi, pe care le pierde după împerechere. De obicei, este mai masivă decât furnicile lucrătoare.
23. Coloniile de furnici au o diviziune a muncii foarte eficientă, care le permite să își îndeplinească sarcinile în mod optim. Fiecare furnică are un rol specific în colonie, în funcție de vârstă, sex și abilități. De exemplu, există furnici lucrătoare, care se ocupă de construcția și întreținerea cuibului, de căutarea și transportul hranei, de îngrijirea reginei și a puilor. Există furnici soldați, care se ocupă de apărarea coloniei împotriva prădătorilor sau a altor furnici. Există furnici trântori, care sunt masculi și care au rolul de a se împerechea cu regina. De asemenea, există furnici regine, care sunt femele fertile și care au rolul de a depune ouăle și a asigura continuitatea coloniei.
24. Coloniile de furnici au un sistem complex de comunicare, care le permite să își coordoneze acțiunile și să își transmită informații. Furnicile comunică prin intermediul feromonilor, care sunt substanțe chimice pe care le eliberează în mediul înconjurător și care au efecte diferite în funcție de tip și concentrație. De exemplu, emană feromoni de alarmă, care alertează furnicile despre un pericol. De asemenea, există feromoni de recrutare, care atrag furnicile spre o sursă de hrană sau spre un loc unde este nevoie de ajutor. Furnicile mai emană feromoni de urmărire, care marchează drumul spre cuib sau spre hrană şi feromoni de recunoaștere, care permit furnicilor să își identifice membrii coloniei sau pe cei ai altor colonii.
Agricultura
25. Nu omul a fost cel care a inventat agricultura. Furnicile o practică de mult timp, cu circa 40 de milioane de ani înaintea vremurilor noastre. Anumite specii de furnici macină cu fălcile puternice frunze, pe care le transformă într-o pastă. Această pastă este depozitată într-un anume loc şi va oferi un preţios substrat pe care vor creşte ciuperci. Ciupercile vor putea fi consumate de furnici, spre deosebire de frunze, a căror celuloză nu poate fi digerată.
26. La furnici au fost observate şi efectuarea de lucrări de fertilizare a culturilor folosind îngrăşământul natural obţinut din fecale.
27. Furnicile cresc şi animale. Unele specii de furnici profită de secreţia dulce secretată de afide, mici insecte care se hranesc cu seva plantelor. Furnicile “mulg” afidele pentru a obţine delicioasa secreţie. Afidele sunt ţinute în turme, care sunt „duse la păscut” pe anumite plante. Când planta respectivă a fost epuizată, turma este dusă spre o altă sursă de hrană. Furnicile păzesc cu străşnicie afidele, luptându-se cu insecte prădătoare sau alte furnici.
28. De asemenea, se pare că şi sclavia a apărut tot la furnici. O specie de furnici din Amazon, denumită ştiinţific Polyergus rufescens, este recunoscută pentru obiceiul de lua în sclavie alte furnici. Acestea atacă muşuroaiele altor specii de furnici sau chiar ale propriei specii şi fura ouăle acestora. Atunco cand eclozează, furnicile sunt obligate să muncească pentru noua colonie. Mai mult decât atât, unele furnici din această specie atacă muşuroiul altor colonii în frunte cu regina. Regina atacatoare o va ucide pe cea atacată şi îi va lua locul. Întreaga colonie cucerită va munci pentru furnicile Polyergus.
29. Furnicile pot coopera sau intra în conflict cu alte specii de furnici sau de insecte. Unele specii de furnici formează alianțe cu alte colonii ale aceleiași specii sau cu alte specii înrudite, pentru a se apăra împotriva dușmanilor comuni sau pentru a extinde teritoriul. Alte specii de furnici se războiesc între ele pentru resurse sau pentru a captura sclavi. De asemenea, unele specii pot forma alianțe temporare cu alte specii de insecte, cum ar fi fluturi, pentru a obține protecție și hrana în schimbul unei părți din recolta lor.
30. Furnicile pot avea comportamente altruiste sau sacrificiale pentru binele coloniei. De exemplu, unele specii de furnici explodează când sunt atacate, eliberând un lichid toxic care ucide sau îndepărtează prădătorul. Alte specii de furnici își oferă voluntar viața pentru a bloca intrarea în cuib cu capul lor, formând un dop viu.
31. Furnicile pot fi afectate de paraziți sau boli care le modifică comportamentul sau aspectul. Un exemplu este Ophiocordyceps unilateralis, o ciupercă care infectează furnicile din pădurile tropicale și le controlează creierul, determinându-le să se cațere pe o frunză și să își înfigă fălcile în ea, unde mor. Ciuperca apoi crește din cadavrul furnicii și eliberează sporii săi pentru a infecta alte furnici.
Utilitatea furnicilor
32. Furnicile pot fi folosite ca indicatori ecologici, deoarece reacționează rapid la schimbările de mediu. Prezența sau absența anumitor specii de furnici poate reflecta calitatea solului, a apei, a aerului sau a vegetației. De asemenea, furnicile pot influența procesele ecologice, cum ar fi reciclarea nutrienților, dispersia semințelor, polenizarea sau controlul populațiilor de insecte.
33. Furnicile pot fi folosite ca remedii naturale pentru anumite afecțiuni sau boli. De exemplu, unele popoare indigene din America de Sud folosesc furnicile cu maxilar capcană pentru a sutura rănile. Ei aplică furnica pe marginea rănii și o lasă să muște, apoi îi rup corpul și lasă fălcile să țină țesutul împreună. Alte popoare folosesc veninul furnicilor pentru a trata artrita, reumatismul sau alte dureri.
34. Furnicile pot fi folosite ca alimente pentru oameni sau animale. Unele specii de furnici sunt considerate delicatese în diferite culturi, cum ar fi furnicile țestoase din Columbia, furnicile de miere din Australia sau furnicile țârâtoare din Thailanda. Furnicile sunt bogate în proteine, grăsimi și minerale și au un gust variat, de la acru la dulce. De asemenea, furnicile pot fi folosite ca hrană pentru animale domestice sau de companie, cum ar fi păsările, reptilele sau peștii.
35. Furnicile pot fi folosite ca modele pentru inteligența artificială, deoarece demonstrează capacitatea de a rezolva probleme complexe prin comportamente simple și descentralizate. Cercetătorii au dezvoltat algoritmi inspirați de furnici pentru a optimiza probleme precum rutarea traficului, planificarea resurselor sau gestionarea rețelelor.
36. Furnicile pot fi folosite ca instrumente medicale, deoarece pot detecta anumite boli sau infecții la oameni sau animale. Unele specii de furnici pot detecta tuberculoza sau diabetul la oameni și își schimbă comportamentul în funcție de acesta. Alte specii de furnici pot detecta paraziți la animale și îi elimină prin mușcătură.
37. Furnicile au un simț al orientării foarte dezvoltat, care le permite să se întoarcă la cuib după ce au explorat teritoriul în căutare de hrană. Ele folosesc mai multe metode pentru a se ghida, cum ar fi poziția Soarelui, mirosul, memoria vizuală și numărarea pașilor.
38. Cea mai mare specie de furnici este furnica amazoniană, denumită Dinoponera gigantea, care poate ajunge până la o lungime de 5 centimetri. Cea mai mică specie de furnici este Carebara bruni, care are mai puţin de 1 milimetru lungime.
39. Furnicile folosesc înțepăturile lor pentru a se apăra de potențiale amenințări. Unele furnici au înțepături veninoase, în timp ce altele își pot folosi înțepăturile pentru a injecta acid formic, un lichid iritant.
40. Furnicile pot forma poduri sau scări vii cu propriile lor corpuri pentru a ajuta la traversarea obstacolelor sau la atingerea surselor de hrană. Aceste structuri sunt foarte flexibile și se pot adapta rapid la schimbările de mediu.
41. Unele specii de furnici pot construi bărci din propriile lor corpuri pentru a se deplasa pe suprafețe acoperite de apă în căutare de hrană.
42. Furnicile pot construi muşuroaie subterane extrem de elaborate, care pot include camere pentru creșterea larvelor, spații de depozitare și chiar cimitire. De asemenea, furnicile pot să facă curățenie și să îngrijească răniții în colonie, asigurând astfel buna funcționare și sănătate a întregului grup.
43. Furnicile sunt omnivore. Se pot hrăni cu diverse alimente, inclusiv fructe, nectar, insecte moarte, mizerie și chiar cadavrele altor animale.
44. Unele specii de furnici pot produce sunete stridente prin frecarea corpului cu membrele lor pentru a se avertiza de potențiale pericole. De asemenea, pot comunica între ele utilizând mișcările corpului și frecarea membrelor lor.
45. Unele specii de furnici „parazite” au dezvoltat o strategie ingenioasă pentru a supraviețui. Ele se infiltrează în coloniile altor specii de furnici, imitând mirosul lor sau comportamentul, pentru a se hrăni cu recolta sau pentru a le lăsa ouăle în cuib.
46. Furnicile au fost folosite de către unele civilizații antice pentru a prezice evenimente, cum ar fi cutremurele sau dezastrele naturale, observându-le comportamentul neobișnuit înainte de astfel de evenimente.
47. Furnicile sunt printre cele mai numeroase organisme terestre, constituind aproximativ 15-20% din biomasa (greutatea totală a corpurilor furnicilor) terestră totală. De asemenea, se consideră că biomasa tuturor furnicilor din lume echivalează cu biomasa tuturor oamenilor.
48. Furnicile pot intra într-o stare de hibernare în timpul iernii, când temperatura scade sub un anumit nivel. În această stare, furnicile își reduc activitatea metabolică și își conservă energia. Unele specii de furnici pot supraviețui chiar și la temperaturi de -40°C.
49. Furnica buldog este recunoscută în prezent ca fiind cea mai periculoasă specie de furnici din lume. Localizată în Australia, această furnică extrem de agresivă mușcă și înțeapă în același timp, injectând un venin suficient de puternic pentru a ucide un om matur în 15 minute. Furnicile de foc au, de asemenea, o înțepătură veninoasă, dar înțepătura lor nu este mortală.[sursa]
50. Furnicile pot fi folosite ca simboluri sau metafore, deoarece pot reprezenta diferite valori sau idei în diferite culturi sau contexte. De exemplu, în Biblie, furnicile sunt folosite ca exemplu de hărnicie și înțelepciune, îndemnând oamenii să își pregătească proviziile pentru vremuri grele. În China, furnicile sunt asociate cu longevitatea și fericirea, fiind considerate animale norocoase. În literatură, furnicile pot simboliza ordinea, disciplina, cooperarea sau conformismul, dar și opresiunea, alienarea sau rezistența.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
