Curiozităţi despre Petra, oraşul antic săpat direct în stâncă

Petra este un oraş antic, situat în Iordania, care a fost construit în urmă cu circa 2.500 de ani de către nabateeni, un popor dispărut în prezent.

Ruinele metropolei și centrului comercial al orașului reprezintă un important sit arheologic, fiind în acelaşi timp şi o atracție turistică populară.

După cum sună şi numele, Petra înseamnă „piatră” în limba greacă, înlocuind numele biblic Sela, care îi era atribuit în trecut. Orasul Petra este identificat (sau confundat) cu oraşul Sela, care înseamnă tot piatră. Din acest motiv, faptul că este menţionat în Vechiul Testament nu poate fi verificat în totalitate.

Cine a construit oraşul antic Petra

În antichitate orașul se numea Rekem și apare menționat în manuscrisele de la Marea Moartă.

Oraşul se află în Wadi Musa, care înseamnă „Valea lui Moise”. Se spune că profetul Moise a trecut prin acea vale și a lovit o stâncă, din care a ţâşnit apă pentru oamenii săi însetaţi.

Ulterior, nabateenii au construit canale care transportau apă din aceste izvoare în orașul Petra. Nabateenii au fost o uniune de triburi nomade arabe antice, care se ocupau cu comerțul de mirodenii, parfumuri, materiale textile, călătorind mult pe drumuri de caravane prin pustiul Arabiei.

Petra a fost capitala lor până în anul 106 d.Hr., când a intrat în componența Imperiului Roman, devenind capitala provinciei Arabia Petrea. Cu toate acestea, originile nabateenilor sunt la fel de enigmatice precum cele ale oraşului Petra.

Redescoperirea oraşului

Orașul Petra a continuat să înflorească în următorul secol, ajungând să aibă o populaţie estimată între 10.000-30.000 de oameni. Ulterior, a intrat într-un declin, fiind abandonat. Mai mult decât atât, oraşul a fost distrus în anul 363 de un cutremur.

Ruinele sale au devenit o curiozitate în Evul Mediu, fiind vizitate de sultanul Baibars al Egiptului în secolul al XIII-lea.

Primul european care le-a vizitat și descris a fost exploratorul elvețian Johann Ludwig Burckhardt, în anul 1812.

Aşezarea, care a fost sculptată în piatră, este învăluită de mister, oferind o privelişte impresionantă. Cutremurele, dar şi secolele de neglijare au acoperit o mare parte din istoria oraşului în mâl şi nisip.

Accesul către oraş se face printr-un canion îngust numit Siq, care are o lungime de 1,2 km și o lățime variabilă între 3 și 12 metri. Cea mai cunoscută faţadă de la Petra, care este de altfel şi simbolul oraşului, este Al Krazneh (Trezoreria).

Această faţadă a fost săpată în secolul I î.Hr. Detaliile monumentului s-au conservat foarte bine de vânturi şi ploi, aflându-se într-un loc mai bine poziţionat decât restul oraşului. Deşi seamănă cu o locuinţă, ghidurile locale spun că ar fi un mormânt ceremonial.

Un alt monument important din Petra îl reprezintă Al Dayr, care înseamnă „Mănăstirea”. Această faţadă nu a fost finalizată, fiind folosită ca biserică în perioada bizantină.

Colectarea apei

Fiind oameni ai deșertului, nabateenii se luptau în primul rând cu clima şi lipsa precipitaţiilor. Totuși, atunci când tribul a construit Petra, a fost dezvoltat un sistem unic de conducte, baraje și cisterne pentru recoltarea, stocarea și distribuirea apei de ploaie pentru utilizarea pe tot parcursul anului.

Nabateenii au conceput un sistem ingenios care să pompeze apa de la peste 50 de metri adâncime. Acest sistem a rămas o enigmă până astăzi, în ciuda numeroaselor teorii cu privire la acesta. Astfel, pe lângă faptul că oraşul era ferit de inundaţii, localnicii au rezolvat şi problema perioadelor de secetă, când era utilizată apa colectată.

Petra nu a fost doar un oraș funerar, ci și un centru urban activ, cu un teatru impresionant sculptat în stâncă care putea găzdui mii de spectatori. Acesta a fost utilizat pentru reprezentații teatrale și adunări publice.

Începând cu anul 1929, arheologii britanici Agnes Conway și George Horsfield, precum și cărturarii Tawfiq Canaan și Ditlef Nielsen, au lansat un proiect formal de excavare și cercetare a Petrei.

În perioada următoare au fost făcute numeroase descoperiri, însă nici în prezent nu sunt cunoscute toate secretele misteriosului oraş de piatră. Chiar dacă Petra este un loc istoric, există încă o comunitate beduină care locuiește în apropiere și care a păstrat unele tradiții și obiceiuri în ciuda turismului intens.

Un episod mai puţin plăcut din istoria recentă a oraşului a fost în momentul introducerii pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, în anul 1985.^[detalii] Atunci, localnicii consideraţi urmaşii nabateenilor, care și-au făcut case în ruinele rămase ale orașului, au fost relocați cu forța de către guvernul iordanian.

De asemenea, oraşul Petra este considerat una dintre Cele 7 noi minuni ale lumii.