Roxana s-a născut în jurul anului 347 î.Hr., în Bactria, o regiune din Asia Centrală, care făcea parte din Imperiul Persan. Numele ei, care înseamnă “stralucitoare” sau “zori de zi” în persană, reflectă frumusețea ei excepțională, care a atras atenția lui Alexandru cel Mare.
Tatăl ei a fost Oxyartes, un nobil bactrian, care s-a opus invaziei lui Alexandru în Sogdiana, o altă regiune din Asia Centrală. Alexandru a asediat o fortăreață în care se refugiaseră Oxyartes și familia lui, inclusiv Roxana.
Roxana, soţia lui Alexandru cel Mare
După ce a cucerit fortăreața, Alexandru a fost fermecat de Roxana și a decis să se căsătorească cu ea, în anul 328 î.Hr., pe când tânăra avea doar 16 ani. Practic, marele conducător macedonean a răpit-o pe tânăra Roxana din sânul familiei sale, luând-o de nevastă. Acesta a fost primul mariaj al lui Alexandru cu o femeie din afara Greciei, și a avut și un scop politic, de a consolida alianța cu popoarele locale.
Cu toate acestea, Roxana s-a îndrăgostit de Alexandru, despre care se spunea că era un bărbat fermecător şi foarte frumos. De asemenea, iubirea lui Alexandru pentru Roxana era nemărginită, conform surselor antice. Se spune că marele conducător macedonean o trata cu respect și afecțiune, și o lua adesea cu el în călătoriile sale prin imperiu.
Roxana a ajuns să fie geloasă pe celelalte femei din viața lui Alexandru, și încerca să îi câștige mereu atenţia. Se spune că ea a distrus o scrisoare de dragoste trimisă de Cleopatra, sora lui Alexandru, care îi propunea să se căsătorească cu ea pentru a asigura succesiunea dinastică. Roxana a fost singura soție a lui Alexandru care i-a dăruit un fiu, pe Alexandru al IV-lea, care s-a născut după moartea tatălui său, în anul 323 î.Hr., la Babilon.
Roxana a vrut să își asigure poziția de regină mamă și de protectoare a fiului ei, și a ordonat uciderea celorlalte soții ale lui Alexandru, inclusiv a lui Stateira, fiica regelui persan Darius al III-lea, pe care Alexandru o luase de soție în anul 324 î.Hr., în cadrul unei ceremonii de masă, pentru a simboliza unirea dintre greci și perși.
Roxana, după moartea lui Alexandru cel Mare
După moartea lui Alexandru, imperiul său a fost divizat între generalii săi, numiți diadohi, care s-au luptat între ei pentru putere. Roxana și fiul ei au fost luați sub protecția lui Perdiccas, unul dintre diadohi, care îi considera moștenitorii legitimi ai lui Alexandru. Perdiccas a dus-o pe Roxana și pe fiul ei în Macedonia, acolo unde i-a încredințat mamei lui Alexandru, Olimpia, care era o femeie ambițioasă și autoritară.
Olimpia a încercat să își apere nepotul și să îl impună ca rege, dar a intrat în conflict cu alți diadohi, în special cu Casandru, fiul lui Antipatru, care fusese numit regent al Macedoniei de către Alexandru. Casandru a asediat-o pe Olimpia într-o cetate, unde se refugiase împreună cu Roxana și fiul ei. După ce a cucerit cetatea, Casandru a executat-o pe Olimpia, și i-a închis pe Roxana și pe fiul ei în Amfipolis, unde i-a asasinat în anul 310 î.Hr., punând astfel capăt dinastiei lui Alexandru cel Mare.
Roxana a fost o femeie remarcabilă, care a trăit într-o epocă tumultuoasă, marcată de războaie și intrigă. Ea a fost soția iubită a unui mare cuceritor, și mama unui rege născut postum. Ea a fost martora gloriei și decăderii imperiului lui Alexandru, și a încercat să își apere drepturile și pe cele ale fiului ei, în fața rivalilor.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
