Telescopul spațial James Webb al NASA a măsurat temperatura TRAPPIST-1b şi, deşi este o planetă asemănătoare Pământului, s-a constatat că este prea fierbinte pentru oameni și probabil că nu are atmosferă.
În urmă cu cinci ani, Telescopul Spațial Spitzer al NASA a ajutat la descoperirea unei familii de șapte exoplanete stâncoase care orbitează în jurul aceleiași stele, cunoscută sub numele de TRAPPIST-1. Acum, noua mașinărie spațială specializată în infraroșu a NASA – Telescopul Spațial James Webb (James Webb Space Telescope – JWST) – a măsurat temperatura uneia dintre aceste lumi, TRAPPIST-1b, în cadrul unei noi cercetări publicate în revista Nature.[sursa]
Vestea proastă: este o planetă asemănătoare Pământului, dar aproape sigur este nelocuibilă.
Astronomii au folosit camera în infraroșu mediu a JWST, numită MIRI, pentru a căuta emisiile termice ale planetei – gândiți-vă la o viziune „Terminator” care detectează căldura. Specialiștii au descoperit că TRAPPIST-1b este foarte fierbinte, având o temperatură de aproximativ 232 de grade Celsius, aproximativ temperatura din interiorul unui cuptor, și că probabil nu are o atmosferă.
Descoperirea este o altă premieră record pentru JWST, care a produs în mod constant rezultate demne de luat în seamă încă de la lansarea sa.[sursa]
TRAPPIST-1b, o planetă asemănătoare Pământului
„Aceasta este prima detectare a oricărei forme de lumină emisă de o exoplanetă atât de mică și de rece precum planetele stâncoase din sistemul nostru solar.”, au declarat oficialii NASA într-un comunicat.[sursa]
„Niciun telescop anterior nu a avut sensibilitatea necesară pentru a măsura o lumină atât de slabă în infraroșu de undă medie.”, a declarat în comunicat Thomas Greene, astrofizician la NASA și autorul principal al noii lucrări.
Descoperirea inițială a celor șapte exoplanete TRAPPIST-1 a stârnit un mare entuziasm în comunitatea astronomică, deoarece toate lumile îndepărtate au aproximativ dimensiunea Pământului și sunt situate în zona locuibilă a stelei lor, regiunea care se află la distanța potrivită față de o stea pentru ca apa lichidă să existe pe suprafața unei planete.
Acest sistem este „un mare laborator” și reprezintă „cele mai bune ținte pe care le avem pentru a examina atmosferele planetelor stâncoase”, a declarat în comunicat coautorul studiului, Elsa Ducrot, astronom la Comisia franceză pentru energii alternative și energie atomică (CEA).
Totuși, nu vă entuziasmați încă prea tare cu privire la o nouă lume pentru oameni – planetele TRAPPIST-1 sunt în afara razei noastre actuale de acțiune, la o distanță uriașă de 378 trilioane de kilometri. De asemenea, ele orbitează în jurul unei stele mult mai mici și mai roșii decât Soarele nostru, cunoscută ca o stea pitică M.
„Există de zece ori mai multe astfel de stele în Calea Lactee decât numărul de stele asemănătoare Soarelui, iar acestea au de două ori mai multe șanse de a avea planete stâncoase decât stelele precum Soarele.”, a declarat astrofizicianul Thomas Greene.
Aceste stele pitice M abundente sunt ținte evidente pentru astronomii care caută planete locuibile și este mult mai ușor de observat planete stâncoase în jurul acestor stele mai mici. Există însă o singură problemă: Piticele M sunt mult mai active decât Soarele nostru, deseori explodează și aruncă raze de mare energie care ar putea fi dăunătoare pentru viața extraterestră în devenire sau pentru atmosfera unei planete.
Observațiile anterioare ale planetei TRAPPIST-1b nu au fost suficient de sensibile pentru a determina dacă aceasta avea o atmosferă sau dacă era o rocă stearpă. Planeta este blocată tidal față de steaua sa, ceea ce înseamnă că o parte este mereu orientată spre stea, iar cealaltă este blocată într-o noapte perpetuă.
Simulările sugerează că, dacă această lume ar fi avut o atmosferă, temperatura planetei ar fi fost mai scăzută, deoarece aerul ar fi redistribuit căldura în jurul ambelor părți. Totuși, JWST a înregistrat o temperatură semnificativ mai ridicată, ceea ce indică faptul că nu există atmosferă și a eliminat încă o planetă de pe lista de lumi posibil de locuit a omenirii.
Cu toate acestea, adevăratul entuziasm aici nu este reprezentat de specificul lui TRAPPIST-1b. În schimb, concluzia crucială este că JWST este capabil să facă acest tip de măsurători și va continua să facă mai multe, explorând atmosferele și temperaturile multor alte lumi.
„A existat o țintă pe care am visat să o am, iar această țintă a fost exact aceasta. Este pentru prima dată când putem detecta emisia de la o planetă stâncoasă și temperată. Este un pas cu adevărat important în povestea descoperirii de exoplanete.”, a declarat în comunicat coautorul studiului, Pierre-Olivier Lagage, tot de la CEA. Lagage este unul dintre dezvoltatorii MIRI, instrumentul care a realizat aceste observații.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
