Un fizician susține că Universul nu conține materie întunecată și că are o vechime de 27 de miliarde de ani

Undele sonore fosilizate în hărțile galaxiilor din întregul Univers ar putea fi interpretate ca semne ale unui Big Bang care a avut loc cu 13 miliarde de ani mai devreme decât sugerează modelele actuale. De asemenea, pe lângă vârsta de circa 27 de miliarde de ani, teoria susţine că Universul nu conține materie întunecată.

În anul 2023, fizicianul teoretician Rajendra Gupta de la Universitatea din Ottawa, Canada, a publicat o teorie destul de neobișnuită, potrivit căreia vârsta acceptată în prezent a Universului este de fapt un truc al luminii, care maschează starea cu adevărat veche a acestuia, scăpându-ne în același timp de necesitatea de a explica forțele ascunse, precum materia întunecată şi energia întunecată.

Cea mai recentă analiză a lui Rajendra Gupta sugerează că oscilațiile din cele mai vechi timpuri păstrate în structurile cosmice la scară largă susțin afirmațiile sale.^[sursa]

Studiul afirmă că Universul nu conține materie întunecată şi că ar avea de fapt 27 de miliarde de ani

„Rezultatele studiului confirmă faptul că lucrările noastre anterioare privind vârsta Universului ca fiind de 26,7 miliarde de ani ne-au permis să descoperim că Universul nu are nevoie de materie întunecată pentru a exista. În cosmologia standard, se spune că expansiunea accelerată a Universului este cauzată de energia întunecată, dar, de fapt, se datorează slăbirii forțelor naturii pe măsură ce se extinde, și nu energiei întunecate.”, a declarat Rajendra Gupta.

Dacă derulăm înapoi modelele acceptate în prezent de expansiune accelerată, goliciunea spațiului încetează să mai fie foarte goală în urmă cu aproximativ 13,7 miliarde de ani, fiecare picătură de materie din Univers fiind limitată la un volum pe care acum ai putea să-l bagi în buzunarul de la piept şi să-ţi mai rămână loc liber.

Toate acestea erau bune și frumoase până când măsurătorile a ceea ce se crede că sunt galaxii proaspăt „coapte” au dezvăluit un Univers care părea surprinzător de matur pentru obiecte cosmice masive care nu au ieșit din cuptor de nici măcar un miliard de ani.

Acest lucru îi pune pe astronomi în fața unei dileme: fie că modelele existente privind evoluția galaxiilor și a găurilor negre trebuie ajustate, fie că Universul a existat, de fapt, mult mai mult timp decât credem noi.

Modelele cosmologice actuale pornesc de la ipoteza rezonabilă că anumite forțe care guvernează interacțiunile dintre particule au rămas constante de-a lungul timpului. Gupta contestă un exemplu specific al acestei „constante de asociere”, întrebându-se cum ar putea afecta răspândirea spațiului pe perioade de timp exhaustiv de lungi.

Este destul de greu pentru orice ipoteză nouă să supraviețuiască examinării intense a comunității științifice. Dar sugestia lui Gupta nici măcar nu este complet nouă – se bazează în mare parte pe o idee care a fost respinsă în urmă cu aproape un secol.

La sfârșitul anilor 1920, fizicianul elvețian Fritz Zwicky s-a întrebat dacă lumina înroșită a obiectelor foarte îndepărtate nu ar fi fost rezultatul pierderii de energie, precum un maratonist epuizat de o călătorie lungă prin eoni de spațiu.

Ipoteza sa cu privire la „lumina obosită” era în competiție cu teoria, acceptată în prezent, conform căreia frecvența deplasată spre roșu a luminii se datorează expansiunii cumulative a spațiului, care trage de undele luminoase ca un resort întins.

Deplasarea spre roșu are loc când lungimea de undă a radiației electromagnetice – de regulă lumina vizibilă – emise sau reflectate de un obiect este deplasată spre domeniul de energie mică (roșu) al spectrului electromagnetic din cauza efectului Doppler sau a altor efecte gravitaționale.

Consecințele versiunii lui Gupta a ipotezei luminii obosite – ceea ce se numește constante de cuplare covariante plus lumină obosită, sau CCC+TL – ar afecta expansiunea Universului, eliminând forțele misterioase de împingere ale energiei întunecate și dând vina pe interacțiunile schimbătoare dintre particulele cunoscute pentru întinderea crescută a spațiului.

Pentru a înlocui modelele existente cu CCC+TL, fizicianul Rajendra Gupta ar trebui să-i convingă pe cosmologi că modelul său explică mai bine ceea ce vedem în general. Cea mai recentă lucrare a sa încearcă să facă acest lucru, folosind CCC+TL pentru a explica fluctuațiile în răspândirea materiei vizibile în spațiu, cauzate de undele sonore într-un Univers nou-născut și de strălucirea zorilor vechi, cunoscută sub numele de radiaţia cosmică de fond.^[sursa]

În timp ce analiza sa concluzionează că teoria hibridă a luminii obosite se poate potrivi cu anumite caracteristici ale ecourilor reziduale de lumină și sunet ale Universului, aceasta o face numai dacă renunțăm la ideea că materia întunecată este, de asemenea, un lucru.

Desigur, faptul că nu ar fi nevoie să explicăm originile materiei întunecate sau ale energiei întunecate ar ușura puțin fizica în anumite privințe. Dacă CCC+TL se ridică la înălțimea sarcinii de a răsturna cosmologia va depinde de capacitatea sa de a rezolva mai multe probleme decât creează.

Deocamdată, Universul nostru rămâne în continuare la o vârstă de 13,7 miliarde de ani, chiar dacă are câteva schelete misterioase în dulap.