Barbu Bellu a fost un om politic român de origine aromână, care a trăit în secolul al XIX-lea. A fost ministru al culturii și justiției, a fost implicat în dezvoltarea învățământului și culturii române, iar numele său este asociat cu cel mai cunoscut cimitir din România, Cimitirul Bellu. De asemenea, el a avut şi primul automobil din România.
Barbu Bellu s-a născut la București, în mai 1825, într-o familie de boieri aromâni. Tatăl său, Alexandru Bellu, a fost logofăt și a îndeplinit funcții importante în administrația domnească. Mama sa, Irina Văcărescu, era fiica marelui ban Barbu Văcărescu şi strănepoata lui Ienăchiță Văcărescu.
Și-a făcut studiile în jurul anului 1843 în Grecia, în Atena, iar din 1850 a devenit judecător la tribunalul județului Ilfov, din 1852 conducând instituția respectivă. În anul 1856, a devenit procuror la Curtea de Argeș.
În anul 1862, Barbu Bellu a fost numit ministru al culturii în guvernul condus de vărul său, Barbu Catargiu. În această funcție, a inițiat o serie de reforme în domeniul învățământului și justiției. În anul 1866, i s-a întărit titlul nobiliar pe care un unchi îl primise de la curtea imperială de la Viena.
Barbu Bellu, omul care a adus primul automobil în țara noastră
În data de 7 februarie 1862, Barbu Bellu a primit funcția de ministru, dar a demisionat pe 24 iunie 1862, în urma asasinării premierului Barbu Catargiu, care era, de altfel, vărul său.
Un an mai târziu, pentru o perioadă de aproape două luni, a ocupat funcția de ministru al Justiției în Guvernul Nicolae Crețulescu. După abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, s-a retras din viața publică.
În anul 1889, Barbu Bellu a adus în România primul automobil, un Peugeot de 4 CP sau, cum era numit în acea vreme, o trăsură cu patru locuri. Automobilul putea atinge viteza de 18 km/h. Achiziționarea automobilului de către Barbu Bellu a fost un eveniment senzațional în România. La acea vreme, automobilele erau încă o noutate în lume, iar în România erau foarte puține.
Cert este că Barbu Bellu a fost un vizionar, care a intuit potențialul acestei invenții revoluționare. astfel, a declarat la vremea respectivă: “Invențiunea asta e un pas firesc în evoluțiune. Va putea înlocui caii”.
După aproximativ șase ani, în România au apărut și alte automobile, astfel că în 1904 numărul mașinilor din București era de 63, dintre care doar 36 erau înregistrate.
Automobilul lui Barbu Bellu nu a fost primit cu entuziasm de către opinia publică, deoarece ”provoca panică printre cetățeni, speria caii și făcea zgomot”, ceea ce a dus la numeroase proteste, consemnate în presa vremii.
Achiziționarea automobilului de către Barbu Bellu a avut un impact important asupra dezvoltării automobilismului în România. Acest eveniment a contribuit la popularizarea automobilului în țară și la dezvoltarea industriei auto.
Barbu Bellu şi cimitirul care îi poartă numele
În afară de cariera sa politică, Barbu Bellu a fost și un filantrop important. A donat terenuri pentru construirea de școli, biserici și spitale. De asemenea, a sprijinit financiar o serie de proiecte culturale și sociale.
Una dintre cele mai importante donații ale lui Barbu Bellu a fost cea făcută în 1852, pentru înființarea unui cimitir în afara Bucureștiului. Donația a fost făcută pe 26 noiembrie 1852 și terenul avea la acea vreme 15 hectare. În anul 1859 cimitirul Bellu avea 17 hectare, iar în zilele noastre măsoară 28 de hectare.
Cea mai cunoscută donație a sa a fost cea a terenului pe care se află astăzi cimitirul Bellu, cel mai mare și mai renumit cimitir din România. Acesta a fost înființat în 1858, pe un loc unde se afla o mănăstire veche și o livadă de meri. Barbu Bellu a cedat gratuit acest teren administrației locale, cu condiția ca aici să fie înmormântați oameni de toate confesiunile și categoriile sociale.
Cimitirul a fost numit Cimitirul Șerban Vodă, iar mai târziu a primit numele de Cimitirul Bellu. Acest cimitir avea să devină în timp un loc de odihnă pentru personalități marcante ale culturii, istoriei, politicii și artei românești, dar și pentru oameni simpli și necunoscuți, fiind în prezent cel mai mare și mai cunoscut cimitir din România. Aici sunt înmormântați o serie de personalități importante din istoria și cultura românească, precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, George Enescu, Nicolae Iorga, Constantin Brâncuși, etc.
Barbu Bellu a murit la București, în iulie 1900. A fost înmormântat în cimitirul care astăzi îi poartă numele, în mausoleul familiei sale.
Barbu Bellu a fost un om remarcabil, care a lăsat o moștenire valoroasă pentru România. A fost un om de stat, un om de lege, un om de cultură, un om de progres și un om de bine. A fost, așa cum l-a numit un contemporan, „unul dintre cei mai iluștri fii ai neamului românesc”.
Baronul Barbu Bellu a avut un singur fiu, care se numea tot Barbu. Acesta a avut parte de un destin tragic, luându-şi singur viaţa în anul 1924.
”Aseară, la orele 9, baronul Barbu Bellu s-a sinucis pe când se afla în locuința sa din strada General Manu (fostă Verde) No. 23, trăgându-și un glonț de revolver calibrul 12 în tâmpla dreaptă, astfel că moartea i-a fost instantanee. Cauza care l-a îndemnat pe nefericitul baron, om în vârstă de 55 ani, să-şi curme firul vieţei, e boala incurabilă ce-l chinuia de mai mult timp: neurastenia îi făcuse traiul insuportabil.”, se arăta în presa vremii.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
