Iancu Berilă, povestea criminalului care a dat naştere expresiei „bag ca Berilă”

Iancu Berilă a fost unul dintre cei mai sângeroși criminali din istoria României. Crimele sale s-au petrecut în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Acesta avea un mod de operare precis, ucigând 20 de brutari. Pentru crimele sale a fost condamnat la aproape 200 de ani de muncă silnică în închisoare, unde a şi murit. 

Povestea de viaţă a lui Iancu Berilă este mai puțin cunoscută. Totuşi, oamenii i-au preluat în necunoștință de cauză numele, folosind expresii precum „bag ca Berilă” sau „trag ca Berilă” atunci când vor să scoată în evidenţă un efort ieșit din comun. În realitate, însă, folosirea acestei expresii este nimic altceva decât o trimitere către unul dintre cei mai odioşi criminali din istoria României.

Cine a fost Iancu Berilă

Iancu Berilă s-a născut în Galaţi. A rămas orfan încă de la vârsta de șase ani, apoi a călătorit prin țară trăind din furtișaguri. Autoritățile îl tolerau pentru că era minor și nu reprezenta o amenințare pentru comunitate.

Iancu Berilă ajunsese alcoolic, iar tot ce aduna din jafuri și chiar spargeri de locuinţe se ducea pe alcool. De la statutul de mic găinar avea să ajungă, într-un interval relativ scurt de timp, unul dintre cei mai mari criminali în serie din istoria României.

Berilă avea un fizic impresionant şi o figură fioroasă. Victimele preferate ale lui Berilă au fost, din motive numai de el știute, brutarii.

Berilă îşi analiza victimele şi folosea mereu acelaşi mod de operare. Se angaja ca ajutor de brutar şi, în toiul nopţii, în timp ce pregătea pâinea pentru a doua zi, îşi ucidea, cu un cuţit de mari dimensiuni, patronul. Totodată, nici membrii de familie ai brutarilor ucişi nu au scăpat de Berilă.

Crimele care au îngrozit o ţară întreagă

În anul 1936, Berilă s-a întors la Galaţi, unde s-a angajat la brutăria familiei Mandanis, de pe strada Dogăriei. În casă locuiau Mihai Mandanis împreună cu soţia Paraschiva şi fiul lor, Filip. De asemenea, mai locuiau şi angajaţii Iosef Fechete şi Dănilă Bota.

Berilă a intrat pe uşa brutăriei şi a întrebat politicos pe cei care făceau pâine, sau poate pe vânzătorul de la tejghea, unde e patronul, întrucât voia să vorbească cu el.

Mihail Mandanis, brutarul, s-a apropiat de Berilă şi l-a întrebat ce doreşte. Acesta i-a spus că a auzit că are nevoie de forţă de muncă şi, întrucât şi el era în căutarea unui loc de muncă şi pentru că a mai lucrat la brutării, a venit să se angajeze.

Nefiind din localitate, a solicitat şi gazdă. Mandanis a fost de acord şi după ce au stabilit condiţiile, Iancu Berilă a început să lucreze la brutărie.

În ziua când s-a hotărât să dea lovitura, Berilă a consumat alcool, făcându-şi curaj. Aflase obiceiurile familiei şi ale angajaţilor. Stia cât se încasează, ştia şi unde sunt ţinuţi banii făcuţi zilnic, dar nu ştia unde îşi ţinea economiile Mandanis.

Noaptea, era singur prin casă şi căuta să ajungă la bani. A făcut gălăgie şi a trezit angajaţii, pe care i-a ucis fără milă, după care a continuat căutarea banilor.

Zgomotul produs l-a trezit şi pe copilul Filip. Acesta a mers să vadă ce s-a întâmplat. Berilă l-a lovit fără să stea la discuţii, acesta prăbuşindu-se peste cadavrele angajaţilor. Deşi copilul era inert, Berilă a vrut să fie sigur că este mort, fapt pentru care, cu un sifon metalic, i-a sfărâmat capul.

Ulterior, Berilă a ucis-o pe Paraschiva şi apoi l-a imobilizat şi pe Mihail Mandanis. După ce i-a arătat cadavrele, Berilă l-a ameninţat, spuându-i că dacă nu va scoate banii, brutarul va sfârşi lângă ele.

Mandanis ştia că va avea aceeaşi soartă, indiferent dacă scoate banii sau nu. Berilă a fugit din casa familiei Mandanis cu 500 de lei, un ceas din aur şi câteva haine.

Sfârşitul lui Berilă

Criminalul a fugit la Brăila, dar a fost prins de comisarul Ceapă. A fost trimis înapoi la Galaţi pentru a fi judecat.

Berilă a fost condamnat la 100 de ani muncă silnică. A reuşit să evadeze după o vreme, dar a fost prins din nou, chiar când se pregătea să mai facă o victimă.  

Comisarul Eugen Alimănescu a fost cel care l-a urmărit pe Berilă după evadare.

Ucigaşul evadat din închisoare se angajase ucenic la un brutar în anul 1947, în apropierea de Slatina, şi se pregătea să atace în stilul său caracteristic.

Poliţiştii l-au imobilizat noaptea, în timp ce dormea, şi l-au întemniţat din nou. Asupra criminalului a fost descoperit şi cuţitul cu care se pregătea să-l omoare pe brutarul care îl angajase.  

Berilă, care avea iniţial o condamnare pe viaţă la muncă silnică în închisoare, a mai primit 100 de ani de muncă. Încarcerat din nou, criminalul n-a mai scăpat. Zece ani mai târziu, Iancu Berilă a murit, cauza fiind munca extremă la care a fost supus.

Ulterior, între puşcăriaşi s-a răspândit expresia „fac puşcărie ca Berilă”, după care militarii au preluat-o şi au adaptat-o. În prezent, a devenit un simbol al muncii grele, întinsă pe o perioadă lungă de timp şi care necesită un efort deosebit, expresiile cele mai comune fiind: ”Am tras ca Berilă” sau „Am băgat ca Berilă”.