Arheologii au excavat ruinele unui castel medieval ascuns sub un hotel francez. Alături de fundațiile structurii, aceștia au găsit bijuterii, scări și chiar un canal de fortificaţie, toate acestea oferind noi informații despre viața aristocraților care au locuit cândva la Château de l’Hermine din Bretania.
Situat în Vannes, un sat din vestul Franței, castelul a fost construit în anul 1381 la cererea lui Ioan al IV-lea, ducele de Bretania. În această perioadă, Bretania era „în esență, o țară mică”, condusă de o serie de duci.
Château de l’Hermine: un castel medieval ascuns sub un hotel
Château de l’Hermine a fost una dintre reședințele preferate ale lui Ioan al IV-lea, potrivit unei declarații traduse de Institutul Național de Cercetare Arheologică Preventivă (INRAP) din Franța, care a facilitat săpăturile recente. În ciuda pasiunii sale pentru cetate, nepotul său, ducele Francisc al II-lea, a abandonat-o atunci când și-a mutat reședința la Nantes în anii 1470.[sursa]
În secolele care au urmat, noi construcții au îngropat structura. Săpăturile recente au avut loc în curtea și pivnițele hotelului Lagorce, un conac construit la sfârșitul secolului al XVIII-lea deasupra rămășițelor castelului.
Arheologii au fost surprinși de cât de bine au rezistat ruinele medievale de-a lungul secolelor. După cum scrie Emily Mae Czachor de la CBS News, „arhitectura avansată a castelului, complexitatea structurală și dimensiunea pură” sugerează că Ioan al IV-lea „a luat foarte în serios construcția acestui spațiu de locuit”.[sursa]
Castelul avea o lungime de 42 de metri și o lățime de 17 metri, iar unii dintre zidurile sale aveau o grosime de până la 5,6 metri, conform declarației. Săpăturile au scos la iveală mai multe rânduri de scări, inclusiv o scară ceremonială „remarcabil conservată”, cu spațiu pentru un scaun la fereastră.
Echipa de cercetare a găsit, de asemenea, toalete și țevi de scurgere, iar amplasarea țevilor sugerează că structura originală avea până la patru etaje.
Château de l’Hermine era „un castel înconjurat de apă”, potrivit INRAP. Un canal curgea cândva sub clădire, transportând apă din râul Marle; curentul său alimenta o moară rezidențială, o roată care valorifica energia apei curgătoare pentru a alimenta un proces precum măcinarea făinii. Roata de lemn a morii nu a supraviețuit, dar cercetătorii au găsit locul în care aceasta se învârtea odată.
De asemenea, au descoperit ieșirea cu grătare a morii, prin care apa ar fi trebuit să se scurgă spre un șanț exterior care mărginea cetatea.
Șanțul a scos la iveală o groază de artefacte, inclusiv ace, haine, catarame de pantofi, vase de metal, chei și lacăte. Conform declarației, cercetătorii au găsit, de asemenea, rămășițele unui pod de lemn „esențial” care permitea trecerea peste șanț.
Săpăturile au început în anul 2021, înaintea planurilor de transformare a hotelului istoric Lagorce într-o nouă filială a Muzeului de Arte Frumoase. De atunci, arheologii au lucrat pentru a descoperi rămășițele neașteptat de bine conservate.
„Omogenitatea materialelor folosite pentru construcția castelului și standardizarea modulelor arată o stăpânire a managementului de șantier de-a lungul întregului lanț operațional, de la extragerea pietrei până la punerea în aplicare a acesteia. Rămășițele indică faptul că Ioan al IV-lea a știut să se înconjoare de cei mai buni ingineri și meșteșugari ai vremii.”, scrie INRAP.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
