Calendarul lui Adam, cea mai veche structură megalitică din lume. Precede Marile Piramide şi Stonehenge cu zeci de mii de ani

Calendarul lui Adam este un subiect fascinant, fiind considerat în mod controversat de către unii specialişti drept cea mai veche structură construită de om din întreaga lume. Denumită uneori „Stonehenge african”, aceasta precede atât Stonehenge, cât și Marile Piramide din Giza cu zeci de mii de ani. Situat în Mpumalanga, Africa de Sud, construcţia este formată dintr-un un cerc de pietre așezate vertical, cu un diametru de aproximativ 30 de metri și s-a estimat în urma unor cercetări ca având o vechime de peste 75.000 de ani.

În acest sit interesant au fost identificate diverse alinieri astronomice și este posibil să fie singurul exemplu de calendar megalitic din piatră complet funcțional și în mare parte intact din lume.

Răspândite în munții Africii de Sud, există mii de ruine formate din cercuri de piatră. Prima estimare a numărului acestor ruine a fost făcută în anul 1891 de către exploratorul englez Theodore Bent. Acesta a estimat că în această zonă a lumii existau aproximativ 4.000 de astfel de cercuri. Până în anul 1974, estimarea a crescut la aproximativ 20.000.^[sursa]

Africa încă ascunde multe secrete

În prezent, cercetătorul și expertul în domeniu, Michael Tellinger, a estimat că numărul ruinelor antice de piatră este de aproximativ 100.000 sau poate mult mai mare. Unele dintre aceste „cercuri de piatră” nu au uși sau intrări, în timp ce majoritatea sunt conectate printr-o rețea extinsă de canale care sunt adesea interpretate greșit ca fiind „drumuri” de către unii istorici.

Această rețea conectată de ruine circulare este înconjurată de o întindere aparent nesfârșită de terase agricole antice care încadrează structurile. Calendarul lui Adam este considerat a fi cel mai faimos dintre aceste ruine.

Cunoscut de bătrânii africani, ca „Locul de naștere al Soarelui” sau „Inzalo y’Langa”, situl a fost adus pentru prima dată în atenția publicului în anul 2003 de către pilotul sud-african Johan Heine. Acesta zbura deasupra munților din Mpumalanga, Africa de Sud, de peste 20 de ani și a fost interesat de miile de obiecte ciudate de piatră circulare împrăștiate în întreaga regiune și a început să le fotografieze.

Consultând experții cu privire la originea lor, a fost informat că acestea erau rămășițele unor „cattle kraal” (ţarcuri pentru animale) lăsate în urmă de populația Bantu atunci când a migrat din nord, în jurul secolului al XIV-lea. În prezent, această teorie pare departe de a fi definitivă, deoarece structurile sunt diferite de orice alte modele de astfel de ţarcuri pentru animale, care sunt de obicei făcute din arbuști spinoși, cu o singură intrare/ieșire pentru vite. Există, de asemenea, câteva mii de astfel de structuri răspândite pe zeci de mii de kilometri.

Un accident de avion în care a fost implicat unul dintre membrii echipajului său l-a făcut pe Johan să descopere din întâmplare misteriosul cerc monolitic. În drum spre găsirea unuia dintre piloții săi care s-a prăbușit cu avionul pe marginea stâncii, Johan a observat un aranjament de pietre mari care ieșeau din pământ lângă locul accidentului.

În timpul operaţiunii de salvare a pilotului rănit de pe marginea stâncii, Johan s-a apropiat de monoliți și și-a dat seama că aceștia erau aliniați la punctele cardinale – nord, sud, est și vest – precum și la echinocții și solstiții. Existau cel puțin 3 monoliți aliniați spre răsăritul soarelui, dar în partea de vest a monoliților aliniați era o gaură ciudată în pământ. După săptămâni și luni de măsurători și observații, Johan a bănuit că este vorba de un calendar de piatră.

Calendarul lui Adam, o structură preistorică enigmatică

Situl este numit pe bună dreptate Calendarul lui Adam, deoarece pietrele sunt plasate pentru a urmări mișcarea Soarelui, care aruncă umbre pe stâncă. Acesta este un calendar care funcționează perfect și astăzi, urmărind umbra soarelui la apus, care este proiectată de monolitul central mai înalt pe piatra plată de lângă el.

Acest calendar remarcabil a fost inițial o structură mare de piatră circulară asemănătoare cu Stonehenge, iar în centrul „cercului” se află două pietre verticale despre care se spune că au fost sculptate. Forma sa originală este încă clar vizibilă din imaginile din satelit. Pietrele sunt toate din dolomită, cântărind până la 5 tone fiecare, și se spune că au fost transportate dintr-un loc îndepărtat.

Trebuie remarcat faptul că zona din jurul Calendarului lui Adam este extrem de bogată în aur. În zonă au fost raportate mai multe cariere miniere, una dintre cele mai bogate mine în funcțiune din lume în prezent fiind mina de aur Sheba, situată în Mpumalanga. Nu numai că recifele bogate în aur au atras atenția în anii 1880, dar primele dovezi ale civilizațiilor istorice care exploatează minereuri au fost descrise în scrierile primilor europeni ajunşi în zonă.

Primele calcule ale vârstei enigmaticei structuri au fost făcute pe baza ascensiunii lui Orion, o constelație cunoscută pentru cele trei stele strălucitoare care formează „centura” vânătorului mitologic. Pământul oscilează pe axa sa, astfel încât stelele și constelațiile își schimbă ciclic unghiul de apariție pe cerul nopții. Această rotație, numită precesie, completează un ciclu la aproximativ fiecare 26.000 de ani.

Prin determinarea momentului în care cele trei stele din centura lui Orion erau poziționate plat (orizontal) față de orizont, este posibil să se estimeze momentul în care cele trei pietre din calendar erau aliniate cu aceste stele. Potrivit lui Tellinger, un calcul făcut de astronomul Bill Hollenbach pe baza ascensiunii lui Orion a sugerat o vechime a sitului de cel puțin 75.000 de ani.

Un alt calcul efectuat în iunie 2009, a sugerat o vârstă de circa 160.000 de ani, bazat pe ascensiunea lui Orion „plat la orizont”, dar și pe „eroziunea pietrelor de dolerit” găsite în sit. Unele fragmente din pietrele de reper fuseseră rupte și așezate pe sol, expuse la eroziunea naturală. Atunci când fragmentele au fost asamblate la loc, aproximativ 3 cm de piatră se erodase deja. Aceste calcule au ajutat la evaluarea vârstei sitului prin calcularea ratei de eroziune a doleritului.

Cea mai recentă și mai interesantă descoperire a cercurilor de piatră și a Calendarului lui Adam este reprezentată de frecvențele sonore ale formațiunilor stâncoase din pământul de sub ele.

Cu ajutorul tehnologiei moderne, Tellinger și oamenii de știință au reușit să detecteze și să măsoare frecvențele sonore cu proprietăți acustice făcute de pământul din interiorul cercurilor care conduc electricitatea. Aceste frecvențe sonore ale pământului de sub pietre au forma unor flori de geometrie sacră atunci când ies la suprafață spre pământ.

Există încă multe lucruri despre calendarul lui Adam care nu au fost încă înțelese, inclusiv cine le-a construit, cum era civilizația lor și cum au construit-o cu măsurători atât de precise. Poate că, în timp, mai multe cercetări vor pune cap la cap acest mister preistoric.