Victor Babeş, unul dintre cei mai renumiţi savanţi români din istorie

Victor Babeş a fost un bacteriolog și morfopatolog român, profesor universitar, dar şi unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea.

Savantul român a fost autorul primului tratat de bacteriologie din lume, precum şi fondatorul școlii românești de microbiologie. Profesorul Babeș era foarte critic cu studenții sau cu tinerii aspiranți mediciniști, acest spirit teuton, riguros, întâlnindu-se și în ținuta sa vestimentară.

Victor Babeş s-a născut în data de 28 iulie 1854, la Viena, în Imperiul Austriac. Tatăl său, Vincenţiu Babeş, a fost o personalitate a vieţii politice şi culturale din Banat, membru fondator al Academiei Române. Mama sa, Sophia Goldschneider, era descendenta unei influente familii vieneze.

A obținut bacalaureatul la Gimnaziul Catolic din Budapesta, după care a studiat medicina la Universitatea din Budapesta, apoi la Viena, unde avea să-şi ia şi doctoratul.

Victor Babeş a fost căsătorit cu Iosefina Thorma. Cei doi au avut un fiu, pe nume Mircea. Acesta a luptat voluntar în Primul Război Mondial, devenind apoi un renumit diplomat.

Cariera ştiinţifică a lui Victor Babeş

Victor Babeş şi-a început cariera ştiinţifică la Budapesta, ca asistent în laboratorul de anatomie patologică. Aflând de descoperirile savantului francez Louis Pasteur, a fost atras de microbiologie, fapt pentru care a plecat la Paris. Acolo a lucrat o perioadă la laboratorul lui Pasteur.

Tot la Paris, Victor Babeş l-a cunoscut pe André Victor Cornil, care era titularul Catedrei de anatomie patologică. Împreună cu acesta, în anul 1885, a publicat primul tratat de bacteriologie din lume, intitulat „Bacteriile și rolul lor în anatomia și histologia patologică a bolilor infecțioase” (original în fr. „Les bactéries et leur rôle dans l’anatomie et l’histologie pathologiques des maladies infectieuses”).

În anul următor, Victor Babeş a lucrat la Berlin, în laboratoarele savanţilor Rudolf Virchow și Robert Koch.

Activitatea științifică a lui Victor Babeș a fost foarte vastă, cu un accent deosebit în problemele de tuberculoză, lepră, vaccinare anti-rabică și seroterapie anti-difterică. A demonstrat prezența bacililor tuberculozei în urina persoanelor bolnave și a pus în evidență peste 40 de microorganisme patogene.

În câteva luni Victor Babeş publică aproape 20 de lucrări ştiinţifice şi face o serie de descoperiri de importanţă deosebită. Prin cercetările sale valoroase asupra antagonismelor microbiene, s-a situat printre precursorii ideilor moderne asupra antibioticelor.

Activitatea ştiinţifică din România

În anul 1887, ministrul Învăţământului de la Bucureşti, Dimitrie Sturdza, a dat dovadă de o deosebit de puternică putere de convingere în relatia cu Victor Babeş. I-a oferit acestuia catedra de anatomie patologică şi bacteriologie a Facultăţii de Medicină. Savantul a acceptat postul, pe care l-a deţinut până la moarte.

De asemenea, ministrul Sturdza l-a sprijinit pe Victor Babeş să înfiinţeze Institutul de Bacteriologie şi Patologie, care a fost primul institut de cercetări ştiinţifice din România. Acesta este institutul care astăzi îi poartă numele.

În anul 1888, doctorul Babeş a înfiinţat al doilea centru de vaccinare antirabică din lume, după cel creat de Louis Pasteur la Paris. Astfel a influențat și dezvoltarea medicinei veterinare.

În anul 1893, a fost ales membru titular al Academiei Române. De asemenea, a fost membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris și ofițer al Legiunii de Onoare din Franţa.

În anul 1913, doctorul Babeş şi-a arătat încă odată măsura valorii. A creat un vaccin împotriva holerei, boală care apăruse în rândurile soldaţilor români mobilizaţi pentru al Doilea Război Balcanic.

De asemenea, Victor Babeș s-a preocupat îndeaproape de problemele medicinei profilactice şi de îmbunătățirea stării sanitare a populației. A abordat probleme precum alimentarea cu apă a localităților sau organizarea științifică a luptei antiepidemice, dar a atras atenţia şi asupra condiţiilor de trai ale ţăranilor.

„Leacul pelagrei, al acestei boli a mizeriei, al acestei rușini naționale, vi-l dau eu: împroprietărirea țăranilor.”, spunea Victor Babeş, referindu-se la pelagră, o boală cauzată de o dietă deficitară.

„Răsplata” pe care a primit-o de la români şi moartea lui Victor Babeş

După primul Război Mondial, Victor Babeş a dat o nouă dovadă de patriotism. A refuzat un post de profesor în Statele Unite şi a rămas să predea la Universitatea Bucureşti.

” […] viața mea reprezintă o muncă mare spre o țintă măreață: adevărul, progresul științei, alinarea suferințelor, ridicarea națiunii române și prosperitatea umanității.”, a declarat Victor Babeş în anul 1915.

Cu toate acestea, a fost înlăturat din cadrul institutului pe care el însuşi l-a creat. “Deja începuse să deranjeze”, arată medicul Richard Constantinescu, istoric al medicinei româneşti.

O parte dintre „intelectualii” vremii l-au acuzat pe Victor Babeş că era germanofil, pentru că studiase în Germania. Au ignorat faptul că fiul său, Mircea, a plecat voluntar pe front în Primul Război Mondial după ce a declarat o vârstă mai mare, doar pentru a fi admis la recrutare.

“Era un om închis, care petrecea mult timp în laborator şi scotea cărţi după cărţi. A fost în cele din urmă pensionat cu forţa şi cred că toată nebunia asta i-a grăbit sfârşitul. Pur şi simplu a fost dat afară din institutul pe care îl crease cu mâinile şi cu mintea sa. Inclusiv ideile arhitecturale i-au aparţinut. Era prea sus faţă de nivelul intelectual al savanţilor vremii. Deranja aura lui de mister, faptul că era permanent închis în laboratorul său ca într-un turn de fildeş.”, a mai spus Richard Constantinescu.

În anul 1925, Institutul de Bacteriologie şi Patologie a primit, prin lege, numele de Institutul „Dr. Victor Babeș”. Însă acest fapt nu a împiedicat pensionarea profesorului Victor Babeș, în data de 1 octombrie 1926. Profesorul Victor Babeș a decedat la scurt timp după pensionare, în data de19 octombrie 1926. Avea 72 de ani.