Victor Babeş a fost un bacteriolog și morfopatolog român, profesor universitar, dar şi unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea.
Savantul român a fost autorul primului tratat de bacteriologie din lume, precum şi fondatorul școlii românești de microbiologie.
Victor Babeş s-a născut în data de 28 iulie 1854, la Viena, în Imperiul Austriac. Tatăl său, Vincenţiu Babeş, a fost o personalitate a vieţii politice şi culturale din Banat, membru fondator al Academiei Române. Mama sa, Sophia Goldschneider, era descendenta unei influente familii vieneze.
A obținut bacalaureatul la Gimnaziul Catolic din Budapesta, după care a studiat medicina la Universitatea din Budapesta, apoi la Viena, unde avea să-şi ia şi doctoratul.
Victor Babeş a fost căsătorit cu Iosefina Thorma. Cei doi au avut un fiu, pe nume Mircea. Acesta a luptat voluntar în Primul Război Mondial, devenind apoi un renumit diplomat.
Cariera ştiinţifică a lui Victor Babeş
Victor Babeş şi-a început cariera ştiinţifică la Budapesta, ca asistent în laboratorul de anatomie patologică. Aflând de descoperirile savantului francez Louis Pasteur, a fost atras de microbiologie, fapt pentru care a plecat la Paris. Acolo a lucrat o perioadă la laboratorul lui Pasteur.
Tot la Paris, Victor Babeş l-a cunoscut pe André Victor Cornil, care era titularul Catedrei de anatomie patologică. Împreună cu acesta, în anul 1885, a publicat primul tratat de bacteriologie din lume, intitulat „Bacteriile și rolul lor în anatomia și histologia patologică a bolilor infecțioase” (original în fr. „Les bactéries et leur rôle dans l’anatomie et l’histologie pathologiques des maladies infectieuses”).
În anul următor, Victor Babeş a lucrat la Berlin, în laboratoarele savanţilor Rudolf Virchow și Robert Koch.
Activitatea științifică a lui Victor Babeș a fost foarte vastă, cu un accent deosebit în problemele de tuberculoză, lepră, vaccinare anti-rabică și seroterapie anti-difterică. A demonstrat prezența bacililor tuberculozei în urina persoanelor bolnave și a pus în evidență peste 40 de microorganisme patogene.
În câteva luni Victor Babeş publică aproape 20 de lucrări ştiinţifice şi face o serie de descoperiri de importanţă deosebită. Prin cercetările sale valoroase asupra antagonismelor microbiene, s-a situat printre precursorii ideilor moderne asupra antibioticelor.
Activitatea ştiinţifică din România
În anul 1887, ministrul Învăţământului de la Bucureşti, Dimitrie Sturdza, a dat dovadă de o deosebit de puternică putere de convingere în relatia cu Victor Babeş. I-a oferit acestuia catedra de anatomie patologică şi bacteriologie a Facultăţii de Medicină. Savantul a acceptat postul, pe care l-a deţinut până la moarte.
De asemenea, ministrul Sturdza l-a sprijinit pe Victor Babeş să înfiinţeze Institutul de Bacteriologie şi Patologie, care a fost primul institut de cercetări ştiinţifice din România. Acesta este institutul care astăzi îi poartă numele.
În anul 1888, doctorul Babeş a înfiinţat al doilea centru de vaccinare antirabică din lume, după cel creat de Louis Pasteur la Paris. Astfel a influențat și dezvoltarea medicinei veterinare.
În anul 1893, a fost ales membru titular al Academiei Române. De asemenea, a fost membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris și ofițer al Legiunii de Onoare din Franţa.
În anul 1913, doctorul Babeş şi-a arătat încă odată măsura valorii. A creat un vaccin împotriva holerei, boală care apăruse în rândurile soldaţilor români mobilizaţi pentru al Doilea Război Balcanic.
De asemenea, Victor Babeș s-a preocupat îndeaproape de problemele medicinei profilactice şi de îmbunătățirea stării sanitare a populației. A abordat probleme precum alimentarea cu apă a localităților sau organizarea științifică a luptei antiepidemice, dar a atras atenţia şi asupra condiţiilor de trai ale ţăranilor.
„Leacul pelagrei, al acestei boli a mizeriei, al acestei rușini naționale, vi-l dau eu: împroprietărirea țăranilor.”, spunea Victor Babeş, referindu-se la pelagră, o boală cauzată de o dietă deficitară.
„Răsplata” pe care a primit-o de la români şi moartea lui Victor Babeş
După primul Război Mondial, Victor Babeş a dat o nouă dovadă de patriotism. A refuzat un post de profesor în Statele Unite şi a rămas să predea la Universitatea Bucureşti.
” […] viața mea reprezintă o muncă mare spre o țintă măreață: adevărul, progresul științei, alinarea suferințelor, ridicarea națiunii române și prosperitatea umanității.”, a declarat Victor Babeş în anul 1915.
Cu toate acestea, a fost înlăturat din cadrul institutului pe care el însuşi l-a creat. “Deja începuse să deranjeze”, arată medicul Richard Constantinescu, istoric al medicinei româneşti.
O parte dintre „intelectualii” vremii l-au acuzat pe Victor Babeş că era germanofil, pentru că studiase în Germania. Au ignorat faptul că fiul său, Mircea, a plecat voluntar pe front în Primul Război Mondial după ce a declarat o vârstă mai mare, doar pentru a fi admis la recrutare.
“Era un om închis, care petrecea mult timp în laborator şi scotea cărţi după cărţi. A fost în cele din urmă pensionat cu forţa şi cred că toată nebunia asta i-a grăbit sfârşitul. Pur şi simplu a fost dat afară din institutul pe care îl crease cu mâinile şi cu mintea sa. Inclusiv ideile arhitecturale i-au aparţinut. Era prea sus faţă de nivelul intelectual al savanţilor vremii. Deranja aura lui de mister, faptul că era permanent închis în laboratorul său ca într-un turn de fildeş.”, a mai spus Richard Constantinescu.
În anul 1925, Institutul de Bacteriologie şi Patologie a primit, prin lege, numele de Institutul „Dr. Victor Babeș”. Însă acest fapt nu a împiedicat pensionarea profesorului Victor Babeș, în data de 1 octombrie 1926. Profesorul Victor Babeș a decedat la scurt timp după pensionare, în data de19 octombrie 1926. Avea 72 de ani.
0 Comentarii