„Armata celor 10.000 de nemuritori” ai Imperiului Ahemenid, cunoscută și sub numele de „Nemuritorii Persani” sau „Nemuritorii Regelui”, a reprezentat o elită militară în timpul dinastiei ahemenide din Persia antică. Acești soldați de elită erau considerați invincibili și se bucurau de un statut special în armata persană.
Imperiul Ahemenid a fost primul dintre Imperiile Persane care se întindea pe teritoriile Iranului, Irakului, Afganistanului, Uzbekistanului, Turciei, Ciprului, Siriei, Libanului, Palestinei și Egiptului de azi.
La apogeul întinderii sale teritoriale pe la 500 î.Hr., îi aparțineau și porțiuni din Libia, Grecia, Bulgaria, Pakistanul de azi precum și teritorii în Caucaz, Sudan și Asia Centrală. Imperiul a durat începând cu anexarea Imperiul Medic sub conducerea lui Cirus al II-lea, în anul 550 î.Hr. şi până la cucerirea sa de către Alexandru cel Mare, în anul 330 î.Hr.
Armata celor 10.000 de nemuritori
Armata celor 10.000 de nemuritori a fost o unitate de elită a Imperiului Ahemenid, formată din soldați de infanterie și cavalerie, care serveau ca gardă personală a regelui persan.
Numele lor vine de la faptul că numărul lor era mereu completat cu noi recruţi atunci când unii dintre ei piereau în lupte, astfel încât să pară că nu mor niciodată. Această unitate a participat la mai multe campanii militare ale Imperiului Ahemenid, inclusiv la războaiele cu grecii, în care s-au confruntat cu spartanii la Termopile.
Detașamentele de „nemuritori” erau formate numai din mezi, perși și elamiți, iar primii 1.000 dintre ei, care formau garda personală a împăratului, era formată exclusiv din nobilimea persană. Pregătirea lor începea încă de mici. Obligatorii pentru „nemuritori” erau abilitatea de a trage bine cu arcul și de a călări cai foarte bine, iar mai târziu și respectarea strictă a învățăturilor lui Zarathustra.
Nemuritorii erau echipați cu armuri din piele și scuturi de răchită și înarmați cu sulițe scurte cu vârfuri de fier și arcuri cu săgeți de trestie. Ei puteau lupta atât ca infanterie grea, cât și în rol de cavalerie. „Nemuritorii” erau ineficienți în lupta cu adversarii care foloseau sulițe sau săbii lungi, de exemplu, hopliții greci.
Armata celor 10.000 de nemuritori era cunoscută pentru loialitatea sa față de regele persan. Avea un statut special în cadrul societății persane și primea beneficii și privilegii pentru serviciul lor devotat.
După cucerirea Persiei de către Alexandru cel Mare, în anul 330 î.Hr., influența Nemuritorilor Persani a scăzut semnificativ. Cu toate acestea, multe legende și tradiții despre acești soldați de elită au supraviețuit în cultura persană și în istoriografia ulterioară.
Pantea Arteshbod, femeia care a condus Armata celor 10.000 de nemuritori
Pantea a fost o femeie comandant în armata persană în timpul domniei lui Cirus cel Mare. Aceasta a fost una dintre cele mai respectate și curajoase generale ale Imperiului Ahemenid și a luptat alături de soțul ei, generalul Aryasb, în mai multe bătălii.
În tradiția iraniană, Pantea era considerată a fi cea mai frumoasă, dar și cea mai dură femeie din toată Asia. Aceasta își acoperea fața cu o mască de luptă intimidantă în timpul războiului pentru a-și proteja chipul, dar și pentru a-i împiedica pe bărbați să se îndrăgostească de ea.
Pantea a jucat un rol important în menținerea legii și a ordinii în Babilon după cucerirea Imperiului Neo-Babilonian în anul 547 î.Hr. de către Cirus cel Mare. Într-un final, Pantea a fost capturată și executată de regele Babilonului, Nabonid, după ce a fost trădată de unul dintre ofițerii ei.
Trebuie să subliniem faptul că prezența unei femei într-un rol militar de conducere într-o societate antică precum cea persană este remarcabilă și reflectă diversitatea și complexitatea istoriei Imperiului Persan. Cu toate acestea, din păcate, nu există suficiente informații detaliate despre Pantea pentru a reconstitui în detaliu contribuția și viața ei.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
